O girafă cam naivă, clovni, pete, foşti circari.

Vecinul prăjeşte girafa în apartamentul vecinei, iar mirosul îmbietor al gâtului ei rumenit, scăldat în vin roşu, a ajuns şi la mine. Şi mă întreb cum a acceptat stimabila mea vecină masacrul în propriul apartament. Poate că vecinul i-a oferit câteva pete maronii ale răposatei girafe nefericite pentru ca vecina mea cochetă să şi le aplice pe palton, în schimbul utilizării bucătăriei?...

Şi totuşi, o girafă? De unde a luat vecinul,(ale cărui gusturi culinare nu le cunoşteam) acest superb mamifer? E posibil să fi furat girafa de la o grădină zoologică, dar cum nu există în oraş, mă îndoiesc că s-ar fi deplasat prea mult (fiindcă nu se deranjează nici să verifice corespondenţa). Dar poate a venit circul în oraş, iar domnul, fost circar şi de actuală meserie clovn (fără voia sau ştirea lui) s-a trezit invadat de amintiri şi s-a dus astfel să rememoreze timpurile bune. Cum a răpit girafa nu e greu de ghicit. Cu siguranţă a ademenit-o cu câteva batiste colorate, verzi asemeni frunzelor ei preferate, iar naiva l-a urmat nebănuind intenţiile criminale ale  darnicului clovn.

Nu ştiu dacă a ademenit, a furat sau chair a găsit girafa în vreun colţ ascuns al străzii. Eu l-am văzut la orele trei din noapte transportând-o pe toată în apartamentul vecinei unde a şi preparat-o (cu mult vin şi ceva mirodenii) fiindcă presupun că aragazul fostului circar era stricat. Sau poate acesta e modul său inedit de a organiza o cină romantică...

Şi astfel realizez că nu-i cunoaştem niciodată pe cei de lângă noi. Cine este el? Nu cumva un păstor de antilope sub acoperire, care şi-a vândut toţi membrii turmei pe-o girafă cu pete apetisante? 

Gusturile sale culinare rămân încă un mister pentru mine, dar la primul semn de intenţii canibalistice, îmi fac bagajele, fug în Africa şi îmi construiesc o casă pe spatele unei girafe. Apoi voi porni într-o călătorie prin lume, instalată comod în casa mea migratoare, iar dacă girafa va obosi, voi închiria o struţo-cămilă...