duminică, 8 decembrie 2013

Echilibristică într-un pahar cu vise



Poate că lumea-i doar un imens glob de sticlă în care fiecare înoată în propriul pahar cu vise... Paharul meu?...Deși e plin, eu nu prea știu ce-l umple, căci atât visele cât și visurile mele hoinăresc dezordonate mai mult pe marginea paharului, uitându-se adesea la lună și respirându-i parfumul. Iar eu încerc să mă joc  cu ele de-a „dresoarea  tigrilor obraznici” și cu fraze lungi hrănite cu efluvii de metafore  zdrențuite pe post de bice încerc să conving înverșunatele fiare să sară înapoi în pahar, căci marginea acestuia este înșelător de alunecoasă, iar eu nu vreau ca tigrișorii să cadă...                                                                                       
Știu că v-am hrănit cu aripile tutor buburuzelor din stomacul meu, cu fluturii speranței ce dansează perpetuu pe retina sufletului, cu ritmurile contradictorii ale inimii mele naive, cu idei adăpate de imaginația-mi ce se joacă pe o pajiște presărată momentan doar cu boboci plăpânzi. Intuiesc dorința voastră de a zbura, dragi vise, și de a plana deasupra lumii întregi, nu doar într-un pahar fad și translucid. Dar dragelor, în pahar sunt eu!  Nu dați uitării făuritoarea aripilor voastre pentru faptul că îi e teamă de a se cățăra pe marginea paharului.                                                                                                                                     
Teama e umană, iar temerile mele reprezintă  o parte din mine. Teama  ne ține uneori ancorați în realitate. Da, știu... Voi sunteți vise, însă visele și realitatea nu ar trebui să fie paralele ci să se intersecteze regăsindu-se astfel...sau poate să se piardă în regăsire...  Vâslesc singură într-o barcă pe oceanul viselor dintr-un pahar și astup găurile bărcii cu bucăți de realitate ca să-mi mențin echilibrul pe tumultoasele valuri ale imaginației și să nu mă scufund, pierzându-mă în neant printre himerele subconștientului...                                            

               Realitate, îți mulțumesc pentru concretul necesar hrănirii dozei de luciditate din mine.       
               Vise zugrăvite pe pereții paharului meu, vă mulțumesc pentru abstract- oxigen al tinereții mele...


...Și se mai poate ca uneori doi visători să împartă un pahar cu vise, iar atunci culorile lor sufletești se contopesc în spectaculoase focuri de artificii proiectate pe bolta zbuciumului lor interior precum un cer stropit de mii de stele mai jucăușe chiar decât  licuricii în serile de vară.  

16 comentarii:

  1. "Vâslesc singură într-o barcă pe oceanul viselor dintr-un pahar și astup găurile bărcii cu bucăți de realitate ca să-mi mențin echilibrul pe tumultoasele valuri ale imaginației și să nu mă scufund, pierzându-mă în neant printre himerele subconștientului..." Superb!

    Bine ai venit! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc pentru apreciere!

      Ștergere
    2. Hai să renunţăm la plural! Te rog, mult! :)

      Ștergere
  2. Mi-a placut felul in care ai incercat sa trezesti visele, sa le amintesti ca fara tine ele nu ar exista, ca tu le dai viata si tot tu le poti frange. Felicitari, Claudia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am încercat să le reamintesc faptul că nu pot părăsi ființa care le-a făurit și le-a desenat aripi cu creioanele imaginației. Visele sunt parte din noi, cei ce le dăm viață, iar dacă vor să zboare, vor zbura împreună cu noi...

      Mă bucur mult că v-a plăcut!

      Ștergere
  3. Mi-a placut metafora "realiatea care astupa gaurile" . Dualitate intr-un echilibru perfect.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gând frumos ai împletit
    să răsară-n asfinţit
    toate visele plecate,
    de nu le auzi, le prinzi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit cu încântare această frumoasă și muzicală apreciere, mulțumesc!
      De vise voi avea eu grijă să nu plece din pahar fără mine...:)

      Ștergere
  5. Nu cred că am ajuns vreodată aici...dar cum să nu mă bucur acum ...găsind atatea vorbe ce parcă trec şi prin mine să le pot adulmeca mai bine? "Oceanul viselor din pahar şi găurile bărcii astupate cu realitate"...subscriu fiecărui cuvânt. O seară frumoasă să ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este pentru prima dată când scriu pe o temă dată, dar mi s-a părut foarte interesant. Mă bucur că ați trecut pe aici și că vă regăsiți în cuvintele așternute de mine. O seară sublimă vă doresc și eu!

      Ștergere
  6. Ma bucur ca abordat tema Clubului Psi. Din pacate, date fiind regulile clubului si problemele mele din ultimele zile, eu nu am apucat sa mai particip. Citind ce ai scris, m-am regasit destul de bine in randurile tale, care sunt sublime, de altfel. Te felicit pentru artificiile literare si, in fond, pentru o tema bine facuta. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Mă bucur mult că ți-a plăcut modul cum am abordat această temă. Intenționez să mai scriu pe teme propuse de Clubul Psi și în viitor, întrucât este un foarte frumos exercițiu de creativitate. :)

      Ștergere
    2. Nu ai pentru ce sa imi multumesti. Tu ai reusit sa creezi acest text minunat! :)

      Ștergere
  7. Și dacă doi visători împart paharul cu vise, poate că barca nu mai are găuri...
    Zile senine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă cei doi visători doresc într-adevăr să viseze împreună, se poate...
      O săptămână cât mai frumoasă!

      Ștergere