joi, 19 iunie 2014

De ce iubesc bărbatul cameleonic



Pentru că el nu îmi va da haina lui dacă îmi este frig, ci îmi va spune dinainte să am grijă să mă îmbrac gros fiindcă e posibil să bată vântul. (deși își dorește pe ascuns să răcesc ca să îmi audă vocea aia somnoroasă, ușor răgușită, care îi place atât de mult.) Iar dacă totuși nu l-am ascultat, va ști cum să mă îmbățișeze cât mai călduros și cum să mă îmbrace cu dragostea lui.

Pentru că știe cum să îmi sărute fiecare deget de la mână. El știe că nu am nevoie de un inel, ci de degetele lui desenând o brățară în jurul încheieturii mâinii mele.
Pentru că el știe cum să-mi citească basme culese din amintirile copilăriei lui când nu pot să adorm.

Pentru că e singurul care știe să-mi culeagă bubureze din păr, să-mi tatueze săruturi pe gât și să-mi numere constelațiile de pe spatele-mi scăldat în pistrui năstrușnici.

Pentru că știe cum să copilărim împreună și să rămânem mereu tineri.

Pentru că știu că el poate construi o lume întregă din turtă dulce doar pentru noi doi. O lume presărată cu praf rupt din lunaticismul meu și cu pulbere extrasă din culorile lui cameleonice.

Pentru că e cameleonic. Știe să se îndrăgostească de mine în fiecare zi altfel.

Pentru că vom crește împreună o pisică pe care o vom numi Bagheera.

Pentru că nu mă va suna niciodată în miez de noapte. El va culege stele și le va arunca în fereastra mea.

Pentru că suntem doi romantici, chiar dacă eu sunt sub acoperire.


Pentru că îl voi iubi până când îl voi găsi și după aceea de zece ori mai mult.


Pentru că el va dori să eternizăm dragostea noastră, scriindu-ne povestea pe un asteroid sau pe o stea căzătoare.

Pentru că lângă bărbatul cameleonic nu îmi va fi teamă să mă manifest în deplinătatea lunaticismului meu, știind că e la fel de zăpăcit ca mine, știind că suntem rupți din aceeași bucată de lună.





13 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte cald scris. Mi-a plăcut :)
    (şi mă omoară blogspot cu stilul lui rigid de a nu mă lăsa să postez comentarii :)) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că v-a plăcut :)
      (eu momentan sunt un copil al blogspotului, îmi pare rău pentru inconveniențe :)) )

      Ștergere
  3. Ce frumos ai spus totul. Imi place cum imbraci cuvintele atat de potrivit ^.^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut, Cristina! Mulțumesc! ^_^

      Ștergere
  4. Ce ai scris seamănă cu ce am scris:
    http://comicultural.blogspot.ro/2014/02/femeia_23.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesant.Parcă prea ați pătruns în unele taine. O să iau așadar comentariul acesta ca pe un compliment.

      Ștergere
    2. Vreau să pătrund în locuri de nepătruns. Altfel, când o să mor, n-o să-mi justific existența. Pur și complicat.
      Este un compliment, exprimat altfel decât ar fi trebuit.
      Acum constat că am participat amandoi la aceleași Psiluneli&Duzine. Dar, spre rușinea mea, nu te țin minte. Poate că blogul tău arăt altfel.

      Ștergere
    3. Este o dorință frumoasă aceasta.
      Nu trebuie să vă simțiți vinovat fiindcă eu nu am participat la prea mult psiluneli sau duzine. Mă mai joc uneori, ocazional.

      Ștergere
  5. Buna,ma bucur ca ti-am descoperit blogul si mai mult de atat,ma bucur ca ne impartasesti ganduri frumoase.Iti iubesc sinceritatea fiecarei confesiuni si originalitatea sentimenetelor.Iar acum scuza-ma,am o arhiva plina de rasfoit pe aici pe la tine...^-^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Livia! Mă bucur că ai ajuns în casa gândurilor mele(lunatice). În fiecare text de aici se află o parte mai mică sau mai mare din mine, cu sentimente, cu gânduri, cu tot. Sper să mă citești cu plăcere. Te mai aștept! :) >:D<

      Ștergere