Să pictez
vreau în miez de noapte la lumina licuricilor și a lunii argintate cu reflexia
ochilor tăi fermecători de un albastru veșnic proaspăt, acidulat. Iar fluturii
de noapte cu aripile lor mătăsoase de cenușă și-ar scutura ușor praful lor
nereidic peste pleoapele tale somnoroase, zugrăvite de mâna mea ezitantă pe o
coală fadă, ce are să atingă desăvârșirea când voi reuși să o împodobec cu
chipul tău de serafim într-o pădure norișor de constelații și turtă dulce. Așa
te văd eu, fascinant în totalitatea astrelor tale și dulce în totalitatea
tandrețurilor și a gesturilor tale delicate de persoană ce adăpostește cutii
întregi cu sensibilitate- sensibilitatea creatoare a unui scriitor înfometat, a
unui pictor avid în egală măsură de culori și de nonculori, a unui sculptor ce
se hrănește cu formele pe care le crează cu mâinile sale îndemanatice și
jucăușe, a unui suflet de copil ce nu se plictisește niciodată numărându-mi
stelele de pe obraz și culegându-mi buburuze din păr.
Să te
pictez vreau în miez de noapte! Și ți-aș reconstitui fiecare aluniță
năstrușnică, fiecare linie armonioasă a trupului și toate sclipirile din ochii
tăi acidulați, de visător îndrăgostit. Uneori sper că pe mine mă văd boabele de
cer senin din ochii tăi atunci când visează și nădăjduiesc că doar pe mine mă
vor vedea vreodată.
Nu mă
condamna fermecător serafim, căci la fel ca și tine visez și eu, iar murele
acidulate din ochii mei văd picăturile de mare din ochii tăi atunci când visez.
Acum vreau să te pictez așa cum ești pentru mine- un căutător și un creator de
frumos cu minunați ochi aprinși de esența tinereții și de parfumul viselor tale
năstrușnice!
Poate am
să-ți arăt cândva cum te-am pictat în miez de noapte la lumina licuricilor și a
lunii argintate de reflexia ochilor tăi fermecători de un albastru veșnic
proaspăt, acidulat. Și atunci poate vei înțelege că doar pe tine te visează
ochii mei plini de mure coapte. Iar inima –mi clocotește doar pentru tine,
iubit serafim cu ochii blânzi, safirii, de motan cuminte creat anume pentru mângâierile
degetelor unui copil visător cu ochii injectați cu suc de mure.
Suava mana a micutei pictorite cu ochi de mure acidulate
RăspundețiȘtergereSi-a revarsat gingasia si a adunat culorile si stelele, toate
Pe sevaletul plin de flori si cuvinte alese, dar cu panza goala
Reusind sa picteze un chip de motan cuminte, cu blana moale,
Dar intr-un fel inaccesibil muritorilor de rand din lumea mare,
Caci mana ei nu a pictat culori, ci nestemate de cuvinte nemuritoare.
Foarte frumos ai spus, Tibi!
ȘtergereSunt numai zâmbet :) Mulţumesc mult!
E un gand trezit de scrierile tale sublime. Cu placere! :)
Ștergerecred că e cel ami bun text al tău de până acum. l-am citit cu multă emoție, are ceva aparte, e un text sensibil, cristalin, a cărui schelă e construită pe cuvinte cu ecou.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru cuvintele frumoase, Robert! Acest text este într-adevăr rezultatul a multe emoţii şi mă bucur că îţi place.
Ștergere