vineri, 10 ianuarie 2014

Lasă-mă să visez!








Lasă-mă să mă delectez
Cu labirintul minții tale
Înfășurată-n ceață și secrete,
Căci continui să visez
La a sa culoare,
Cu nestăvillită sete!

 Lasă-mă să respir
Frageda ta șoapă
Și să o închid în mine,
Căci nu vreau să te respir
Decât pe tine!

Lasă-mă să ascult
Pulsul tău sacadat
Și să-l memorez
Ca pe-un citat

Lasă-mă să gust
Ploaia inimii tale
De picături sacerdotale

Lasă-mă să te-nvăț să visezi
Sub lumina lunii pline!

Lasă-mă doar să visez lângă tine!...




9 comentarii:

  1. O declaratie de dragoste superba si plina de sens, ca de altfel fiecare scriere pe care am citit-o pana acum pe blogul tau. Felicitari! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru apreciere! :) Însă menţionez că nu este o declaraţie, ci mai degrabă un omagiu adus imaginţiei ce făureşte vise care merită împărtăşite şi trăite alături de o altă perosană.

      Ștergere
    2. Desigur, nu am spus ca este o declaratie adresata cuiva in mod anume. In fond, totul este relativ, nu? Cu placere! :)

      Ștergere
  2. O poezie scurtă, dar prin cuvintele îmbrăcate în dorinţe strigătoare, crează o intensitate aparte.
    Foarte frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place curgerea lirică și tehnica ta, și e o plăcere să văd cum evoluezi. Și tot vroiam să-ți spun că îmi place background-ul tău de aici cu luna asta cu ochii închiși care te duce într-un spațiu aparte, atemporal...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase! :) Pentru mine este o plăcere să te ştiu printre puţinii, dar mult îndrăgiţii cititori ai cuvintelor mele izvorâte din gânduri mai mult sau mai puţin lunatice. Cât despre imaginea de aici, m-a fascinat din prima clipă tocmai prin aerul atemporal ce o învăluie şi prin atitudinea visătoare a micuţei boeme...

      Ștergere
  4. frumoasa, inocenta complexa, lirism viu

    RăspundețiȘtergere