duminică, 28 august 2016

de ce ești de negăsit?



De ce nu putem să citim împreună la lumina iubirii din noi? Sau să stăm îmbrățișați ascultând motanul nostru cum toarce? De ce nu putem să avem un motan al nostru, doar al nostru? Sau ibricul nostru de cafea? Sau cana noastră de ceai? O cană frumoasă, pe care o împărțim pentru că așa e mai frumos, să bem din aceeași cană, pe rând sau amândoi odată...
Așa e frumos...să împarți.
Noi de ce nu împărțim?
Aaa, da. Pentru că ești de negăsit.
Sau poate pentru că trebuie să te iubești pe tine însuți înainte să iubești pe altcineva...


sursa foto salome

joi, 25 august 2016

pulpe goale în iarbă cu maci



Mă așezasem în iarba moale și proaspătă cu fusta ușor șifonată. Te așteptam să vii să-mi dezgolești pulpele albe, să-mi  săruți cele 3 alunițe apoi să mă săruți mai mult, mai apăsat. În toate locurile posibile de pe picioarele mele și între ele, mai ales acolo. Dar tu mi-ai adus un buchet de maci timizi și după ce le-am smuls petalele cu dinții m-ai sărutat îndelung pe gură. Apoi mi-ai frământat pulpele cu degetele tale subțiri, dar nu ai mai găsit alunițile. Ți-am încolăcit gâtul cu picioarele iar tu mi-ai dat fiori mai îndrăzneți ca roșul macului. Mă lingeai cum își linge lupul prada înainte s-o devoreze. Și Doamne, cât îmi plăcea!  Ar fi putut să dureze un veac și tot aș mai fi vrut unul.




sursa foto wuian

duminică, 21 august 2016

într-o zi



Într-o zi nu voi mai găsi ceașca de cafea lângă tastatura incompletă a laptopului.
Într-o zi voi găsi o vază plină cu trandafiri lângă mașina de scris pe care mereu mi-am dorit-o.
O vază cu trandafiri și un bilet de la tine în care îmi spui că vii mai devreme acasă.
Pentru că într-o zi tu vei fi cafeaua mea, iar eu voi fi pisica ta sălbatică.
Pentru că într-o zi ne  vom întâlni și vom ști amândoi că ne plac trandafirii și pisicile obraznice.






sursă foto salome

sâmbătă, 20 august 2016

doi ochi verzi și o fustă roșie


Purta o fustă roșie ca macii din lanurile de grâu. Vântul îi ciufulea părul ondulat iar ea îl aranja cu degetele subțiri, bronzate, degete frumoase cu unghii ca de sidef. Ochii verzi căutau privirea lui. Și au găsit-o din prima secundă pentru că el nu-și mai lua ochii de la ea. Era într-adevăr frumoasă. Și cam așa se întâmplă...femeile frumoase au mai mult noroc...
În momentul ăla aș fi dat orice să se uite cineva la mine așa cum se uita el la ea, ca la un soare.
Dar momentul ăla s-a dus. Și tot ce aș vrea acum ar fi cineva care să se uite la mine, să vadă că sunt doar o mică și neșlefuită bucată de lună și să mă iubească pentru bucata asta de lună care sunt.


joi, 18 august 2016

margarete desculțe



ea alerga desculță prin iarba plină de margarete
eu alergam după ea strigându-i că o iubesc
ea alerga mai departe
și a trebuit să mă opresc



miercuri, 17 august 2016

doar să stau pe nisipul rece și să dorm



Lasă-mă să dorm pe nisipul umezit de valurile mării. Poate vine un val mai mare și mă ia și pe mine cu el, sub marea sărată, sub fusta ei spumoasă și rece. Căci a plouat și fusta mării e mai udă ca de obicei. Și mai rece. Ca inima ta când uiți de mine, când aștepți ca tot eu să-mi amintesc, să te strig, să te chem. Eu nu uit, poate asta e diferența. Dar nu vreau să știi pentru că tu nu ești la fel. Eu nu sunt pentru tine ce ești tu pentru mine. E trist. Și e târziu. Uneori aș vrea să merg la somn știind că cineva mă iubește în felul în care numai acel cineva mă poate iubi. Până atunci e însă cale lungă câte fire de nisip sunt pe plajă. 
Hai pleacă! Vezi și tu că sunt sălbatică precum un lup singuratic în pădurea mea imaginară. Sunt greu de îmblânzit și chiar dacă pot să iubesc cu toată ființa mea, sunt prea greu de iubit. Ce mai stai deci? Pleacă! De fapt ai fost vreodată aici? Nu. Mi-am imaginat eu, atât. Unoeri îmi imaginez lucruri frumoase care nu se vor întâmpla niciodată. De multe ori, de fapt. De multe ori mă pierd în conversații imaginare și reverii. Ca acum, când ar trebui doar să stau pe nisipul rece și să dorm. 


duminică, 14 august 2016

pune totul în rulotă și hai!



Hai să împachetăm tot. Pături, ibricul de cafea, câteva bluze groase (neapărat ploverul tău verde-praz în care ești al naibii de sexy), conserve în sos tomat, batoanele mele de ciocolată(cu mentă, neapărat mentă), câteva cărți pentru mine și chitara și câteva pene pentru tine (o daa, o să tocești multe pene). Aaa și o pungă mare cu nalbe pe care să le frigem mai târziu la un foc micuț și stângaci făcut de noi. Micuț și stângaci, dar să vezi ce bun o să fie când o să te oblig să îmbraci ploverul verde-praz care e cam subțirel ce-i drept. Micuț și stângaci, dar vom fi doar noi și focul ăsta, într-un loc în care doar eu să mă pot bucura de felul în care cânți tu la chitară și să ne cuibărim unul într-altul când și cât vrem. O să oprim timpul, iubitule. O să împachetăm totul în rulotă și fugim în lume. Fără ceas. Fără telefon. Doar noi. Cu tine nu vreau să existe timp. Cu tine o să-l opresc. Și poate...poate ne întoarcem înapoi când ni se termină nalbele...ne întoarcem ca și cum n-am fi plecat niciodată. Sau și mai bine: le spunem că ne-au răpit extratereștrii. Da, așa facem!


sâmbătă, 13 august 2016

cafea


Vreau să-ți fac cafea la un foc mare, din lemne de stejar. Să-ți fac cafea în mijlocul pădurii, într-un ibric micuț din inox. Să ne uităm amândoi înfrigurați cum fierbe, apoi s-o bem la semiîntunericul orei 9 din august. Un august care nu mai vine, un august care se lasă așteptat.
Vreau doar să-ți fac cafea și tu să mă ții în brațe. Dar cer întotdeauna prea mult. 


miercuri, 10 august 2016

țâșnesc din mine maci roșii ca sângele proaspăt



Din mine tâșneau maci roșii ca sângele proaspăt. Cu tulpini fragile ca venele mele verzui pe sub pielea ușor bronzată. Voiam să te strig, să-ți zic că prin mine cresc maci și că te las să te droghezi cu ei. Dar ai plecat înainte să apuc să-ți zic vreun cuvânt. Ai plecat fără să privești înapoi, fără să-mi spui dacă vom fi vreodată ceva. Dar e mai bine așa. Macii mei nu sunt pentru străini ca tine. Macii mei tâșnesc prin brațe și prin piept și se coc, așteptându-l pe cel care o să mă iubească.


marți, 9 august 2016

copii sălbatici



Vreau să-mi înfig unghiile adânc în pielea ta, cât mai adânc. Să simt sângele pulsând, pe cale să țâșnească prin piele sub unghiile mele. Si pe tine să te aud gemând de durere. Iar eu, iubitule, eu aș geme de plăcere sub greutatea corpului tău cald, apoi deasupra lui și în toate colțurile camerei tale. Până când am rămâne fără aer și fără căldură în corp și am fi forțați să ne oprim. Apoi am zace pe covor ca două sloiuri neînsuflețite de gheață, până ne-am topi unul într-altul și am începe din nou să ne iubim ca doi copii sălbatici, ca doi pui de panteră.