duminică, 2 februarie 2014

Ce frumoasă ești când mă surprinzi în gânduri și visare...


Ce frumoasă ești când mă surprinzi în gânduri și visare, îndeosebi acum, când iarna a înghețat totul în mine și doar la focul șoaptelor tale fierbinți mai pot să mă încălzesc. Iar când refuzi să mi te arăți, eu deschid fereastra  în speranța că îți voi auzi pașii pe zăpada așternută în sufletul meu și nu o închid decât în zori, cu degetele-mi tremurânde, pătate de vinețiul rece al așteptării.
Când nu îți respir ființa, mă sufoc într-un vid lăuntric ce mă ucide lent cu brațele-i fade, lipsite de delicatețea ta la care râvnesc perpetuu, dar pe care nu o primesc, sau primesc doar câte-un sfert de granulă stelară, fiindcă tu, răpitoare nereidă, o păstrezi pentru alții! Și vai, cât îi urăsc! Da, îi urăsc! Credeai că nu știu să urăsc? Află, crăiasă crudă, că-i urăsc pe toți cei care te ating cu gândurile lor ireverențioase, întinându-ți astfel puritatea pe care doar eu știu să o prețuiesc.
Îi urăsc fiindcă știu că atunci când te aștept zadarnic, ore, zile, uneori chiar săptămâni, tu te dai lor în camere illuminate slab, unde dansează gânduri josnice și intenții murdare precum ielele surprinse de bieții muritori, iele bolnave ce-i ispitesc pe sărmanii neștiutori cu farmecele lor, pentru a-i pedepsi apoi, bântuindu-le sufletele naïve și  conducându-i la Lucifer.
Dar tu, chip de nimfetă cu suflet viclean, de ce te lași ispitită de ei? Nu vezi că doar eu te pot picta în zâmbete argintate de cerul înstelat? Nu vezi că învăț să dansez pe muzica șoaptelor tale, numai să vii și să le aud alintându-mi timpanele inimii?
Dar ce sunt eu pentru tine? Doar un copil al Lunii pe la care mai treci din când în când și-i aduci în dar de fiecare dată o cutie plină cu amăgiri. Mai bine mi-ai aduce cutia Pandorei, fiindcă aș deshide-o cu mai multă bucurie.  Dar gust și amăgirile dacă sunt tot ce îmi oferi…și le las să se dizolve încet ca să-mi ajungă mult, fiindcă vii rar… Ce să fac dacă sunt dependentă de tine, misterioasă  nereidă din gheață și sirop?...

Scriu.  Tu nu-mi ești. Și îmi e dor.


alte abordări ale temei găsiți în tabelul psi

2 comentarii:

  1. ”misterioasă nereidă din gheață și sirop” ... trimite-mi și mie rețeta, îmi lasă gura marcată de senzații fascicular de apetisante...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aș vrea să dețin rețeta, dar nici mie nu îmi e îngăduit să gust prea des din apetisanta muză...

      Ștergere