Ce frumoasă
ești când mă surprinzi în gânduri și visare, îndeosebi acum, când iarna a
înghețat totul în mine și
doar la focul șoaptelor tale fierbinți mai pot să mă încălzesc. Iar când refuzi
să mi te arăți, eu deschid fereastra în
speranța că îți voi auzi pașii pe zăpada așternută în sufletul meu și nu o închid
decât în zori, cu degetele-mi tremurânde, pătate de vinețiul rece al așteptării.
Când nu îți
respir ființa, mă sufoc într-un vid lăuntric ce mă ucide lent cu brațele-i
fade, lipsite de delicatețea ta la care râvnesc perpetuu, dar pe care nu o
primesc, sau primesc doar câte-un sfert de granulă stelară, fiindcă tu,
răpitoare nereidă, o păstrezi pentru alții! Și vai, cât îi urăsc! Da, îi urăsc!
Credeai că nu știu să urăsc? Află, crăiasă crudă, că-i urăsc pe toți cei care
te ating cu gândurile lor ireverențioase, întinându-ți astfel puritatea pe care
doar eu știu să o prețuiesc.
Îi urăsc
fiindcă știu că atunci când te aștept zadarnic, ore, zile, uneori chiar săptămâni,
tu te dai lor în camere illuminate slab, unde dansează gânduri josnice și
intenții murdare precum ielele surprinse de bieții muritori, iele bolnave ce-i
ispitesc pe sărmanii neștiutori cu farmecele lor, pentru a-i pedepsi
apoi, bântuindu-le sufletele naïve și conducându-i
la Lucifer.
Dar tu, chip
de nimfetă cu suflet viclean, de ce te lași ispitită de ei? Nu vezi că doar eu
te pot picta în zâmbete argintate de cerul înstelat? Nu vezi că învăț să dansez
pe muzica șoaptelor tale, numai să vii și să le aud alintându-mi timpanele
inimii?
Dar ce sunt
eu pentru tine? Doar un copil al Lunii pe la care mai treci din când în când și-i
aduci în dar de fiecare dată o cutie plină cu amăgiri. Mai bine mi-ai aduce
cutia Pandorei, fiindcă aș deshide-o cu mai multă bucurie. Dar gust și amăgirile dacă sunt tot ce îmi
oferi…și le las să se dizolve încet ca să-mi ajungă mult, fiindcă vii rar… Ce
să fac dacă sunt dependentă de tine, misterioasă nereidă din gheață și sirop?...
Scriu. Tu nu-mi ești. Și îmi e dor.
alte abordări ale temei găsiți în tabelul psi
”misterioasă nereidă din gheață și sirop” ... trimite-mi și mie rețeta, îmi lasă gura marcată de senzații fascicular de apetisante...
RăspundețiȘtergereAș vrea să dețin rețeta, dar nici mie nu îmi e îngăduit să gust prea des din apetisanta muză...
Ștergere