joi, 28 decembrie 2017

Kiss me hard before I have to go



Kiss me hard before my train arrives
Kiss me hard before I have to go
Put your arms tight around me
Make me feel like you won't let me go
Make me feel that you want me to stay.

Kiss me hard anytime you get the chance
cause we're sure only about today.

luni, 25 decembrie 2017

să-ţi cuprind ideile între degete şi să le mângâi


Vreau să fiu lângă tine când îţi creezi arta.
Vreau să te strâng în braţe, să-ţi cuprind ideile între degete, să le mângâi şi să le dau curaj să se împletească în armonie pe o pânză albă, pe claviatura unui pian sau pe orice altceva ai vrea să le aşterni. Vreau să-ţi văd concentrarea şi pasiunea în plin zbucium, clocotind şi arzând de nerăbdare să erupă într-o formă accesibilă simţurilor. Vreau să simt cum te zbaţi. Şi apoi să simt cum găseşti pacea. Vreau să-ţi fiu linişte, iar tu să-mi fii la fel când încerc să-mi găsesc cuvintele potrivite iar ele par să fugă. 


sâmbătă, 23 decembrie 2017

împletituri


Te uiţi în jur şi sunt doar împletituri- peste tot. De la gânduri împletite, încâlcite şi nepieptănate de emoţii, la sentimente împletite cu fluturi de aprilie, deşi e-n plină iarnă, pentru că dragostea nu cunoaşte iarnă. Cunoaşte doar primăveri stângace şi flori de cireş pe fundal de cântece blânde de chitară. Şi în tot acest amalgam de intersectări sentimentale cu raţiuni neîmblânzite încă de inimă, tu vrei un singur lucru- degetele celui iubit în părul tău, încercând să-ţi împletească o codiţă gingaşă. Nici nu contează dacă în final seamănă sau nu cu o codiţă, contează că în încercarea lor îţi mângâie accidental spatele. Contează că te delctezi cu concentrarea şi cu stângăcia pe care le adori aşa mult. Contează că, indiferent de rezultat, corpurile voastre se vor regăsi împletindu-se în cea mai dulce şi caldă îmbrăţişare.




sursa foto tumblr

vineri, 22 decembrie 2017

Christmas is about love actually


Winter. snow. small flakes falling.
red nose. gifts. wishes. Christmas trees.
decorations. twinkle stars. lights. crowds.
Christmas market. sweets. mulled wine. gingerbread.

but what is Christmas really about?
when the cold hits the outside i think it's about the warmth inside ourselves that keeps us alive. and kind.
we should always be kind. to ourselves and to others.
yes, Christmas is about all the sparkle lights and gifts and sweets.
but it should also be about kindness and infinite love.
cause we should all be examples of the fact that love is infinite.


Imagine similară

marți, 12 decembrie 2017

good girls need passion



good girls don't need much.
no money, or gifts, or flowers, or anything material.
they just need some passion, a listening ear and someone who cares about them.

marți, 14 noiembrie 2017

duminică, 12 noiembrie 2017

one is


One is more than flesh and skin.
One is more than beautiful eyes.
One is more than his sin.



marți, 7 noiembrie 2017


Dacă aș fi o constelație, încă mi-ar trebui două-trei stele ca să fiu completă.

duminică, 5 noiembrie 2017

butterflies shower



Just leave me in my butterflies shower,
with my butterfly wings struggling to grow
with my happiness levels struggling to go higher
in the depths of a passion i don't know yet


sâmbătă, 4 noiembrie 2017

amintirile-flori uscate


cred ca amintirile sunt ca florile uscate.
pe unele le pui cu grijă şi intenţie la presat între paginile unei cărţi voluminoase şi peste un timp te uiţi cât de frumos s-au conservat.
pe altele nu vrei să le usuci, nu vrei să le păstrezi, vrei să le arunci.
dar ele se usucă oricum şi chiar dacă nu vrei, priveşti cum petalele se scutură, uneori repede, uneori încet, alteori greu, alteori foarte greu, deşi tu ai vrea să se scuture dintr-o dată şi să scapi. Să scapi de toate reminiscenţele posibile. Dar nu poţi.
Chiar şi când ultima petală a căzut, tulpina e încă acolo.





sursa foto: tumblr

joi, 26 octombrie 2017

altă toamnă


Fiecare toamnă e diferită. Pentru că și tu ești diferit.  De la o toamnă la alta vei fi crescut cu alte trei anotimpuri, și ele diferite față de cele din anul precedent. Chiar dacă ți se pare că uneori e același anotimp care se repetă din nou și din nou, tu ești altfel. Poate nu semnificativ diferit, dar mai mare, cu noi experiențe. Sper că ale tale sunt multe, sper că sunt frumoase, sper că ești mai bun ca toamna trecută. Mie mi-e dor de toamna trecută, parcă era mai blândă, mai caldă. Parcă eram mai blândă, mai caldă.  Dar frunzele sunt la fel de frumoase și acum. Și foșnetul lor sub pașii mei înainte de furtună. Și cerul întunecat la ora 4 după amiaza și stolurile de păsări pe fundalul lui. Un plumburiu delicios, satisfăcător. E frumoasă și toamna asta. Dar e altfel. 


duminică, 1 octombrie 2017

clipocit lin de mâini în apă caldă



Stătea în cada cu apă călduță și simțea aburul atingându-i pielea din toate părțile. Oglinda era aburită. Era o liniște perfectă și umedă, pe fundalul căreia se auzea doar clipocitul lin al mâinilor ei jucându-se cu apa. Știa că nu va fi mereu așa, doar un clipocit lin. Știa că vor veni ploi, poate și furtuni. În suflet, în gând, în viață.
Dar era pregătită să ia totul pas cu pas și să se arunce în brațele noilor provocări.

joi, 28 septembrie 2017

copilul lunii


I se părea că poate să o îmblânzească. Poate chiar credea că a îmblânzit-o. Dar cum să îmblânzeşti un copil al lunii? Ea era la fel ca luna. Uneori timidă, abia vizibilă, ca o lună nouă, subţire şi gingaşă. Alteori strălucitoare, arătându-şi toată lumina deodată ca o lună plină, frumoasă. Dar mereu sălbatică. Un copil sălbatic. Cum îşi închipuie nesăbuitul ăsta şi alţii că o să o îmblânzească atâta vreme cât ea nu vrea să fie îmblânzită? Nu văd că unui copil sălbatic îi ajunge luna şi poate o pisică?
Nu. Pentru că ea e mereu prea drăguţă. Îşi ascunde luna plină sub veşmânt de lună nouă.Şi asta o face să pară gingaşă. Dar ei nu ştiu că cei gingaşi sunt de multe ori cei sălbatici.

joi, 3 august 2017

flori și oameni



Îmi place să cred că oamenii poartă flori în suflet. Desigur, fiecare alte flori. Unii au margarete, alții ghiocei, lilieci sau trandafiri. Pe trandafirii unora au rămas doar spinii, căci petalele s-au ofilit de mult, în timp ce trandafirii altora de abia acum înfloresc. Un lucru e cert, nimeni nu e complet gol. Fiecare are măcar o floare. Mie așa îmi place să cred. Mă întreb ce flori cresc în mine. Orice ar fi, cred că sunt semideschise.

duminică, 30 iulie 2017

choices




Sometimes I go back in time and I remember all the things you said, all the things you did. All the things we did. All that sweet beginning. And I get nostalgic. And I wonder what would I change if I could go back. If I could start it all over again will I behave the same? No, I wouldn't. Problem is, I don't know what I'd change, but I know I'd change things. Maybe I wouldn't make the same choices.
I wouldn't.


Image may contain: sky, cloud, ocean, twilight, outdoor, water and nature

vineri, 28 iulie 2017

păpușa din tren



Ochii îmi alunecau pe întregul ei corp. De la părul blond deschis, drept și rar, până la adidașii siclam pe care îi purta și care se odihneau nepăsători pe banchetă. Ce ochi albaștri! Și pe ce față de porțelan! Parcă stăteam în fața unui păpuși frumoase, ușor grăsuțe. Dar era genul ăla de grăsuță pe care o vor bărbații. Cu sâni frumoși care stau relaxați în spatele unui maieu de un roz prăfuit și un fund din care puteai să vezi pentru că pantalonii scurți de blug albastru deschis spre alburiu erau prea scurți. Mult prea scurți. Și cum stătea acolo pe spate, pe bancheta aia veche și citea din cartea ei puteai să vezi destul și să-ți imaginezi și mai mult. Mi se părea așa inabordabilă la început. Frumoasă și rece. Încercam să o privesc fără să mă vadă, dar mă prindea de fiecare dată și am impresia că după chicotea satisfăcută că m-a prins. În fine, m-am convins că nu e așa inabordabilă cum părea. Din contră, când trenul a ajuns am rămas cu o impresie plăcută despre ea. Cred că va rămâne mereu păpușa frumoasă din tren, cu ochi prea albaștri și păr prea blond. Și mai și citea romane. Asta e cea mai bună parte.


vineri, 14 iulie 2017

let me be everything


Let me go to all the streets I've never been to,
let me dance alone under the brightest sun,
let me walk on the warm sand, under a blue august moon,
let my skin taste the salty water and
my feet meet the seashells and the algae,
let my ears hear the wild waves
and my lungs breathe sun and summer.

Let me taste all the things I've never tasted.
Let me be everything I've never been.
Let me find joy and beauty in every single day.
Let me feel your presence in everything i do, dear God!
Cause you are one for all and the eternal love within me.

(written on 3rd of June
update: I've seen the sea and there remains lots of things to be)

duminică, 18 iunie 2017

rivers



What should I do when I' m alone and all my rivers start whispering between their rocks and my veins? Where should I put them when I know that nobody wants to see them? Where should I let them flow?
Yes, inside myself. Between everything they are and everything they're not and everything they're never gonna be. They'll keep running through my body and my soul. Violently and silently. Only I will hear them, only I will tame them, only I will let them be. 
Meanwhile, outside it's raining. 



sâmbătă, 3 iunie 2017

there is sun



One day I'll have a coffee in some beautiful place I've never been too. And it's gonna be great. And I'll keep the sun of that morning forever in my soul. But for now, I keep the sun of my dreams forever in my soul and I enjoy it.



There is sun, outside and within.

duminică, 28 mai 2017

simplu


Un loc plin de ghivece, un pulover de culoarea muștarului și o singură iarnă.
De ce nu poate fi așa simplu?

joi, 25 mai 2017

waves



It's just this empty sea in my head..I don't know how to explain it..There is this sea and I know it is there and I can see it, but there are no waves. I need those waves. I need to hear them, to let them embrace me, to feel them, to feel both my skin and my soul swimming between them. But there's just salt and water and some sand. And I am sad. The sea is empty and so am I. I wanna feel those fucking waves. I wanna feel that things that's missing. I wanna fill that emptiness somehow.

Imagini pentru girl standing on the beach tumblr

sâmbătă, 20 mai 2017

memories are meant to stay



The best part of being there was that I went with you.
And nobody will ever take that day
Cause memories are meant to stay

miercuri, 17 mai 2017



- Dar ce faci când îți dai seama că ce îți dorești nu mai e cum îți dorești?
- Nu știu.. Poți să aștepți să redevină ce îți dorești.
- Dar dacă nu redevine? Dacă aștepți degeaba?
- Atunci trebuie să te oprești și să cauți din nou. Până găsești ce îți dorești, până ești fericit.
- Și tot așa de fiecare dată?
- Da, tot așa.
- Și dacă nu vei fi fericit oricât ai căuta?
- Vei fi. Crede că vei fi.


duminică, 14 mai 2017

încă



Am tot ce îmi trebuie, dar încă îmi lipsesc multe.
Sunt recunoscătoare pentru tot ce am până acum.
Dar încă trebuie să găsesc multe.
Și încă trebuie să construiesc atâtea.
Și uneori mă simt așa tânără și așa bătrână în același timp.
Uneori nu știu cu ce să încep.
Uneori e greu să încep.


luni, 1 mai 2017

rivers



Can't you stop the water rolling?
Oh, sun!.. where are you to dry it all?
The moon is bright and beautiful, but she won't ever dry my rivers, dear sun..her beauty can't do what your warmth does.


joi, 20 aprilie 2017

când ninge în aprilie


Ninge în aprilie cu fulgi grei şi plini de apă. Ninge în aprilie şi simt cum fulgii apasă, parcă ninge şi-n mine. E frig şi linişte în mine, dar parcă prea multă. Aş vrea puţin soare sau câteva raze de lună. Sau nişte flori de cireş sau magnolii înfloriţi. Dar ninge şi e aşa frig şi mă trezesc cu gânduri care nu ar trebui să fie acolo. Cu întrebări la care nici măcar nu vreau să aflu răspunsul.
Chiar am nevoie de puţin soare.

luni, 17 aprilie 2017



Avem nevoie de un loc doar pentru noi.
Un loc în care să ne iubim ori de câte ori avem chef.
Să ne trezim împreună, să luăm micul dejun împreună.
Să ne plimbăm noaptea sub cerul cu stele şi să vânăm constelaţii,
Vreau să vânez toate constelaţiile cu tine! Şi când terminăm cu ele, poţi să te apuci să îmi numeri pistruii de pe spate. Să săruţi fiecare pistrui de 7 ori. Şi când vei fi făcut şi asta, poţi să mă iubeşti cât vrei. Cum vrei. De câte ori vrei.

miercuri, 12 aprilie 2017

mare sărată



Cred că e o mare de lacrimi sărate în fiecare dintre noi.
Marea mea se revarsă uneori și vai, ce sărate sunt lacrimile!

marți, 11 aprilie 2017

un mare zâmbet


Vreau ca dragostea asta a noastră să dureze mult.
Pentru că mă simt așa bine învelită-n dragostea noastră!
E ca o ploaie de flori de măr,
ca un răsărit copt de august,
ca un covor tomnatic de frunze,
ca orice bucată de frumusețe existentă în lumea asta,
ca un mare zâmbet pe chipul tău drag.


luni, 10 aprilie 2017

genunchi



Vreau să îmi cuprinzi picioarele cu brațele tale goale și să îmi săruți genunchii.
Și vreau să plouă și să ne încălzim unul pe altul și să adormi lângă mine.



Și să te trezești cu mine încolăcită în jurul tău.

duminică, 9 aprilie 2017

într-o liniște perfectă



Mă întreb cum ar fi să stăm unul în brațele celuilalt, să stăm pur și simplu într-o liniște caldă și perfectă, o liniște în care putem să ne auzim respirația și bătăile inimilor. O liniște confortabilă, în care simți că te dizolvi, dar nu-ți pasă, pentru că speri și crezi că și cel de lângă tine se dizolvă în liniștea asta și că o să vă găsiți acolo. Că o să vă regăsiți și culorile voastre se vor amesteca. Și o să regăsești culorile tale în el, dar o să absorbi și ce e diferit, tot ce nu ești tu, tot ce e doar el. Așa îmi închipui că e într-o liniște perfectă dintre două persoane. Îmi închipui că vrei să atingi tot ce găsești din tine în celălalt și tot ce este el.


luni, 6 martie 2017

Eu am scântei. Eu cred



Mi-a spus că nu vede nicio scânteie în ochii mei. Mi-a spus că îmi lipsește entuziasmul.
Oare așa e? Poate chiar îmi lipsește...poate am obosit prea repede să merg pe un drum care e departe de cum mă așteptam să fie. Poate îmi lipsește entuziasmul pentru că sunt mai realistă.
Dar scântei am, am destule!
E în mine un zbucium de scântei ca un cer de august în ploaia lui de stele. Și cândva o să știu în ce să-mi vărs scânteile. Cândva o să fac un foc cu tot ce e în mine și atunci îl vor vedea și ei.
Nu știu ce e textul ăsta. Arată mai mult ca o pagină de jurnal. Arată un pic ca dezamăgirea. Arată ca o scânteie rănită.

Și totuși, speranța chiar moare ultima și în viață nu există doar o ușă, nu există doar un drum. Găsești intersecții și găsești ferestre. La momentul potrivit, o să găsești tot ce ai nevoie. Eu cred.

duminică, 8 ianuarie 2017

inocența ielelor


Inocența ielelor îmi șuieră în urechi ca un viscol din iernile de altădată. Și suflul ăsta iernatic devine țipăt și mă zgârie și mă cheamă și mă înconjoară într-o strânsoare care îmi face oasele să plângă sub greutatea cărnii strivite. Mă simt mică și încolțită și mă zgribulesc sub greutatea unui viscol dintr-o iarnă al cărei an l-am uitat. Și simt un frig care sapă în mine și taie și vreau să plâng, dar lacrimile mi-ar îngheța pe obraji. Și ielele mă tot strigă, cu glasuri blânde și inocente și ademenitoare, la fel cum ademeneau sirenele marinarii spre moarte. Dar ielele îmi promit că e doar un dans inocent, în picioarele goale, în zăpada dintr-o iarnă al cărei an o să îl uit cândva. Pentru că e doar dansul ăsta inocent, ținând ielele de mână, și nu o să plec nicăieri, deși poate aș vrea, și nu o să se întâmple nimic neobișnuit, deși poate aș vrea. Și peste o bătaie de pleoape voi fi tot în iarna asta pe care cândva o să o uit. Sau poate nu.