vineri, 14 iulie 2017

let me be everything


Let me go to all the streets I've never been to,
let me dance alone under the brightest sun,
let me walk on the warm sand, under a blue august moon,
let my skin taste the salty water and
my feet meet the seashells and the algae,
let my ears hear the wild waves
and my lungs breathe sun and summer.

Let me taste all the things I've never tasted.
Let me be everything I've never been.
Let me find joy and beauty in every single day.
Let me feel your presence in everything i do, dear God!
Cause you are one for all and the eternal love within me.

(written on 3rd of June
update: I've seen the sea and there remains lots of things to be)

duminică, 18 iunie 2017

rivers



What should I do when I' m alone and all my rivers start whispering between their rocks and my veins? Where should I put them when I know that nobody wants to see them? Where should I let them flow?
Yes, inside myself. Between everything they are and everything they're not and everything they're never gonna be. They'll keep running through my body and my soul. Violently and silently. Only I will hear them, only I will tame them, only I will let them be. 
Meanwhile, outside it's raining. 



sâmbătă, 3 iunie 2017

there is sun



One day I'll have a coffee in some beautiful place I've never been too. And it's gonna be great. And I'll keep the sun of that morning forever in my soul. But for now, I keep the sun of my dreams forever in my soul and I enjoy it.



There is sun, outside and within.

duminică, 28 mai 2017

simplu


Un loc plin de ghivece, un pulover de culoarea muștarului și o singură iarnă.
De ce nu poate fi așa simplu?

joi, 25 mai 2017

waves



It's just this empty sea in my head..I don't know how to explain it..There is this sea and I know it is there and I can see it, but there are no waves. I need those waves. I need to hear them, to let them embrace me, to feel them, to feel both my skin and my soul swimming between them. But there's just salt and water and some sand. And I am sad. The sea is empty and so am I. I wanna feel those fucking waves. I wanna feel that things that's missing. I wanna fill that emptiness somehow.

Imagini pentru girl standing on the beach tumblr

sâmbătă, 20 mai 2017

memories are meant to stay



The best part of being there was that I went with you.
And nobody will ever take that day
Cause memories are meant to stay

miercuri, 17 mai 2017



- Dar ce faci când îți dai seama că ce îți dorești nu mai e cum îți dorești?
- Nu știu.. Poți să aștepți să redevină ce îți dorești.
- Dar dacă nu redevine? Dacă aștepți degeaba?
- Atunci trebuie să te oprești și să cauți din nou. Până găsești ce îți dorești, până ești fericit.
- Și tot așa de fiecare dată?
- Da, tot așa.
- Și dacă nu vei fi fericit oricât ai căuta?
- Vei fi. Crede că vei fi.


duminică, 14 mai 2017

încă



Am tot ce îmi trebuie, dar încă îmi lipsesc multe.
Sunt recunoscătoare pentru tot ce am până acum.
Dar încă trebuie să găsesc multe.
Și încă trebuie să construiesc atâtea.
Și uneori mă simt așa tânără și așa bătrână în același timp.
Uneori nu știu cu ce să încep.
Uneori e greu să încep.


luni, 1 mai 2017

rivers



Can't you stop the water rolling?
Oh, sun!.. where are you to dry it all?
The moon is bright and beautiful, but she won't ever dry my rivers, dear sun..her beauty can't do what your warmth does.


joi, 20 aprilie 2017

când ninge în aprilie


Ninge în aprilie cu fulgi grei şi plini de apă. Ninge în aprilie şi simt cum fulgii apasă, parcă ninge şi-n mine. E frig şi linişte în mine, dar parcă prea multă. Aş vrea puţin soare sau câteva raze de lună. Sau nişte flori de cireş sau magnolii înfloriţi. Dar ninge şi e aşa frig şi mă trezesc cu gânduri care nu ar trebui să fie acolo. Cu întrebări la care nici măcar nu vreau să aflu răspunsul.
Chiar am nevoie de puţin soare.

luni, 17 aprilie 2017



Avem nevoie de un loc doar pentru noi.
Un loc în care să ne iubim ori de câte ori avem chef.
Să ne trezim împreună, să luăm micul dejun împreună.
Să ne plimbăm noaptea sub cerul cu stele şi să vânăm constelaţii,
Vreau să vânez toate constelaţiile cu tine! Şi când terminăm cu ele, poţi să te apuci să îmi numeri pistruii de pe spate. Să săruţi fiecare pistrui de 7 ori. Şi când vei fi făcut şi asta, poţi să mă iubeşti cât vrei. Cum vrei. De câte ori vrei.

miercuri, 12 aprilie 2017

mare sărată



Cred că e o mare de lacrimi sărate în fiecare dintre noi.
Marea mea se revarsă uneori și vai, ce sărate sunt lacrimile!

marți, 11 aprilie 2017

un mare zâmbet


Vreau ca dragostea asta a noastră să dureze mult.
Pentru că mă simt așa bine învelită-n dragostea noastră!
E ca o ploaie de flori de măr,
ca un răsărit copt de august,
ca un covor tomnatic de frunze,
ca orice bucată de frumusețe existentă în lumea asta,
ca un mare zâmbet pe chipul tău drag.


luni, 10 aprilie 2017

genunchi



Vreau să îmi cuprinzi picioarele cu brațele tale goale și să îmi săruți genunchii.
Și vreau să plouă și să ne încălzim unul pe altul și să adormi lângă mine.



Și să te trezești cu mine încolăcită în jurul tău.

duminică, 9 aprilie 2017

într-o liniște perfectă



Mă întreb cum ar fi să stăm unul în brațele celuilalt, să stăm pur și simplu într-o liniște caldă și perfectă, o liniște în care putem să ne auzim respirația și bătăile inimilor. O liniște confortabilă, în care simți că te dizolvi, dar nu-ți pasă, pentru că speri și crezi că și cel de lângă tine se dizolvă în liniștea asta și că o să vă găsiți acolo. Că o să vă regăsiți și culorile voastre se vor amesteca. Și o să regăsești culorile tale în el, dar o să absorbi și ce e diferit, tot ce nu ești tu, tot ce e doar el. Așa îmi închipui că e într-o liniște perfectă dintre două persoane. Îmi închipui că vrei să atingi tot ce găsești din tine în celălalt și tot ce este el.


luni, 6 martie 2017

Eu am scântei. Eu cred



Mi-a spus că nu vede nicio scânteie în ochii mei. Mi-a spus că îmi lipsește entuziasmul.
Oare așa e? Poate chiar îmi lipsește...poate am obosit prea repede să merg pe un drum care e departe de cum mă așteptam să fie. Poate îmi lipsește entuziasmul pentru că sunt mai realistă.
Dar scântei am, am destule!
E în mine un zbucium de scântei ca un cer de august în ploaia lui de stele. Și cândva o să știu în ce să-mi vărs scânteile. Cândva o să fac un foc cu tot ce e în mine și atunci îl vor vedea și ei.
Nu știu ce e textul ăsta. Arată mai mult ca o pagină de jurnal. Arată un pic ca dezamăgirea. Arată ca o scânteie rănită.

Și totuși, speranța chiar moare ultima și în viață nu există doar o ușă, nu există doar un drum. Găsești intersecții și găsești ferestre. La momentul potrivit, o să găsești tot ce ai nevoie. Eu cred.

duminică, 8 ianuarie 2017

inocența ielelor


Inocența ielelor îmi șuieră în urechi ca un viscol din iernile de altădată. Și suflul ăsta iernatic devine țipăt și mă zgârie și mă cheamă și mă înconjoară într-o strânsoare care îmi face oasele să plângă sub greutatea cărnii strivite. Mă simt mică și încolțită și mă zgribulesc sub greutatea unui viscol dintr-o iarnă al cărei an l-am uitat. Și simt un frig care sapă în mine și taie și vreau să plâng, dar lacrimile mi-ar îngheța pe obraji. Și ielele mă tot strigă, cu glasuri blânde și inocente și ademenitoare, la fel cum ademeneau sirenele marinarii spre moarte. Dar ielele îmi promit că e doar un dans inocent, în picioarele goale, în zăpada dintr-o iarnă al cărei an o să îl uit cândva. Pentru că e doar dansul ăsta inocent, ținând ielele de mână, și nu o să plec nicăieri, deși poate aș vrea, și nu o să se întâmple nimic neobișnuit, deși poate aș vrea. Și peste o bătaie de pleoape voi fi tot în iarna asta pe care cândva o să o uit. Sau poate nu.