miercuri, 31 iulie 2019

liliachie



Îmi place când cerul se scaldă în mov deschis cu tentă rozulie, și arată ca buchete pufoase de vată de zahăr liliachie aruncate pe un fundal spălăcit, diluat, dar atât de frumos. Dacă ți-aș spune cuvântul ăsta, "liliachie", tu te-ai gândi poate la un grena, pentru că știm amândoi că nu prea te pricepi la culori. Și nici la plante.
Mai grav e că știm detalii de genul ăsta unul despre celălalt. E înspăimântător uneori, când mă gândesc că peste niște ani poate le vom uita. Pnetru că unele lucruri trebuie șterse din memorie ca să faci loc altor lucruri. Și poate o să ștergem amintirile cu noi ca să punem amintiri cu alți oameni. Și e înspăimântător dacă mă întrebi. Iar dacă mă întrebi când sunt melancolică, o să-ți zic că e trist. Dar așa e viața. Brăzdată de nori pufoși liliachii, dar alteori înspăimântătoare, însetată de temerile noastre omenești și de fragilitate.

marți, 5 martie 2019

plantează-mi nori




Plantează-mi nori de vată de zahăr în suflet
Și o să vezi cată dulceață va curge din mine
Chiar și în zilele cu ploaie. 

Related image

duminică, 24 februarie 2019

flori de vară în plină iarnă



Peste tot e iarnă și frig și întuneric.
Încerc să-mi găsesc refugiul gandindu-mă la flori de vară - la un buchețel cu spice de grau, maci și floarea soarelui și flori blande, albastre, de Nu-mă-uita.
Dar totul se uită în cele din urmă și toți vm fi uitați.
Și mereu va exista cineva care să ne înlocuiască.





sursă foto: http://brise-de-mer.tumblr.com/post/182827824111