când te visez (mai puțin azi)

Te-am visat de trei ori la rând. În trei nopți consecutive. Am observat că atunci când te visez, mi se întâmplă ceva bun a doua zi (fapt dovedit de vreo 5-6 situații până acum). Desigur, pot fi doar coincidențe, dar îmi place să cred că sunt mai mult de atât...îmi place să cred că ești tu. Dar azi, tocmai azi, când aveam nevoie de o veste bună, tu nu ai mai fost, nu mi-ai mai purtat noroc. Poate pentru că visul de noaptea trecută a fost mai degrabă un coșmar. Poate pentru că au fost prea multe persoane în acest coșmar și ele mi-au estompat norocul. Nu aș putea spune care din ele sau care din ei. Știu doar că erai și tu acolo și mă priveai de la distanță, fără a fi răutăcios ca ceilalți, ci mai degrabă curios, mai degrabă un observator. Fir-ar! Nu mă pricep la a îmi povesti visele și nici la a le descifra. Știu doar că ori de câte ori te-am visat pe tine, mi s-a întâmplat ceva bun. Mai puțin azi. Dar visul de azi noapte a fost un coșmar... Dar în visul de azi noaptea era prea multă lume... Coșmarul de azi noaptea m-a făcut să mă trezesc speriată, cu inima bătând repede. 

Știu că tu încă îmi porți noroc. Și mai știu și că momentan putem comunica doar în plan oniric (precum Cătătlina și Luceafărul de sus, sau riga Crypto și lapona Enigel, chiar ca ei, doar că noi suntem doi muritori obișnuiți...). Poate cândva lucrurile vor fi altfel. Poate atunci, în acel cândva, doar în plan oniric am putea fi despărțiți...Acum visez cu ochii deschiși, știu. Nu mă condamna. Mă mai autoiluzionez din când în când. Toată lumea o face. Dar eu fac parte din categoria celor ce-și conștientizează autoiluzionarea.   

P.S. That fucking delicious smile is still haunting me...