vineri, 21 august 2015

ce e în suflet?



Se spune că atunci când poți spune povestea fără să te mai doară, te-ai vindecat...

Dar pe mine încă mă doare. E o durere înfiptă adânc în suflet ca un șurub pe care nu îl mai poți scoate. Probabil va rugini cu timpul, dar încă va fi acolo, sub carapace. Căci până la urmă ce sunt eu, cea din oglindă? Doar o carapace pentru suflet. Și sub carapace, adică acolo în suflet, sunt multe labirinte. Și toate duc spre acel EU. Dar ghici ce?! Nu e niciun bec, nicio literă care să indice drumul, nicio potecă pe care să o urmezi cum urmărești un cablu pentru a-i găsi sursa.  Ba din loc în loc chiar se cască găuri ce par a fi negre. De fapt nu sunt, căci tot ce e sub carapace duce spre sine, doar că uneori uităm asta. Și cădem în găuri, apoi într-un lichid ce pare fi apa unui ocean imens și uneori chiar ne putem simți precum Iona în burta chitului uriaș. Și drumul spe ieșire e prea uleios așa că alunecăm mereu înapoi în burta peștelui. Dar de ce să ieșim? Care burtă? Nu sunt decât "burțile noastre interne". Suntem doar noi cu noi. Sau mai bine zis tu cu tine. Acum înțelegi? Ești doar tu cățărându-te prin suflet, de pe o ramură pe alta, pentru a ajunge în vârf. Dar cine a zis că sufletul are vârf? Eu cred că sufletul e precum o brățară, precum un  cerc. Te naști cu cercul, dar tu decizi dacă îl transformi în pătrat sau dacă îi adaugi niște podoabe și îl transformi în cea mai frumoasă brățară, cea care te reprezintă cu adevărat. Șă dacă alegi a doua varinață, adaugi tot ce vrei, tot ce îți place. De la scorțișoară la stropi de fericire. Și dacă alegi a doua variantă, atunci, picătură cu picătură, apa din ocean se scurge și tu ieși din adâncuri spre suprafață. În adâncuri e durerea. Dar tu ieși din ea. Cu brățara la mână. Mai puternic.





scrieri frumoase cu cele 12 cuvinte (îngroșate) găsiți în tabelul de aici

2 comentarii: