sâmbătă, 8 august 2015

noi și Polul



Plouă mărunt, cu stropi calzi. Soarele se ascunde timid după nori, iar pe mine mă cuprinde amețeala de la atâta rutină. Vreau să fug, să călătoresc, să evadez. Simt că rămân fără oxigen, că vara asta prea scurtă mă sufocă. Prea multă caniculă, prea mult "habar n-am". Eu nu vreau foc, vreau gheață! Foc am destul în spatele ochilor de cărbune (chiar dacă nu sunt cărbunii aprinși tot timpul). Vreau o furtună rece, o furtună în mijlocul căreia să dansez nebunește, să uit de mine, să-mi lase pielea înghețată, dar sufletul cald. Apoi mi-ar trebui un furtun ca să pot transfera căldură din sufletul meu în sufletul lui, căci pe el sigur l-ar îngheța întru totul, ba chiar cred că ar căpăta și o gripă de la mult dorita mea furtună. Știi ce? Mă gândesc că poate ar trebui să-l răpesc pur și simplu și să fugim la Pol. Adică eu să fug, pentru că el ar fi probabil legat bine cu multe sfori ca să nu evadeze. Dar odată ajunși la Pol, în lumea ghețurilor, sunt sigură că se va simți ca acasă și va fi chiar de acord să ne construim o coșmelie a noastră. Desigur, ne-ar trebui un arhitect, dar în lipsa lui aș pune eu toate planurile necesare într-o mapă, i-aș pune-o în brațe și l-aș trimite după materiale. Dacă stau bine să mă gândesc, coșmelia noastră ar fi mai degrabă un iglu. Știu doar că aș face o cupolă frumoasă la intrare, din blocuri de gheață, cu urși polari sculptați. Iar înăuntru am fi doar noi, adică eu și el. Și i-aș face mereu budincă cu cremă de vanilie și am povesti încontinuu și ne-am spune tot ce nu știm unul despre celălalt și chiar că ar fi multe de spus! Dar acolo, doar noi, sunt sigură că ne-am regăsi. Da, așa ar fi. Este un plan bun. Îmi mai trebuie însă unul. Cum îl voi răpi??

Multe scrieri interesante veți găsi la Cartim în tabel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu