cad stele de pe cerul meu

Cad stele de pe cerul meu. Cad bucăți din mine.
Cad gânduri, lacrimi, iubiri vechi și stropi de amăgire.
E o cădere lentă, rece și nedureroasă,

dar lasă urme sângerii pe spatele-mi de carne
și parcă lupt cu mine într-o carceră tenebroasă...
Vreau să mă adun, să simt că nu mai pică,

să-mi simt bucățile întregi, cu mine încă.
Spatele nu vreau să-mi fie luncă
pentru bicele gândurilor vechi!

Am gânduri noi și proaspete în mine,
vreau să răsară și să crească, să se ancoreze bine,
căci sufetul mi-e margine de apă

sau poate e fund de ocean, iar gândul e o sapă.
Și sap adânc, și caut, răscolesc.
Sap după perle, dar nu știu ce găsesc.

cum recunosc perla când nu știu cum arată?
cum mă găsesc pe mine când nu știu cine sunt?

dar caut, caut, până mă găsesc.
sunt aici, sunt și acolo. Știu că reușesc.
Sunt cu mine și așa voi fi.
Pe tine însuți nu te poți părăsi.

Și nici să nu vrei vreodată.

alte scrieri găsiți aici, la Cartim