joi, 27 februarie 2014

Azi vreau să-mi fii portocaliu!






Precum un apus de soare într-o toamnă blândă
când frunzele se scaldă sub raze roșiatice,
când ne citim reciproc gândurile lunatice 
Și sub greutatea lor sfărâmăm frunze.

Le sfărâmăm sub tălpile săruturilor
condimentate cu vin roșu 
din strugurii unei veri coapte
și cu mirosul tare al ploii
ce spală suflete și păcate.

Iar eu vreau să-mi fii portocaliu
fiindcă sunt plină de păcate,
de ireverențioase gânduri și fapte,
și nu am un soare
pe pielea căruia să le topesc….

Vreau să-mi fii soare
ca să-ți număr zâmbetele aruncate
pe chipul meu avid de căldură
fiindcă mi-e iarnă-n suflet și e frig.

Vino azi, scăldat în portocaliu,
și hai să sfărâmăm frunze
și să pășim pe ele visători.
Sau hai mai bine să sfărâmăm stele
și să presărăm praful lor pe-un sărut!

Suntem în spațiu doar doi călători
dar putem călători împreună,
și instalați comod pe-un zburător pardesiu,
ne vom căra găleata cu vise pe lună. 






3 comentarii:

  1. Remarc dorinţa căldurii, a purificării... Iar luna se spune că are capacitatea de a purifica cristalele. Dar oare purifică, încălzeşte şi oamenii? Nu putem fi siguri, dar ne putem imagina, sau putem aduce căldura în sufletele noastre prin orice metodă dorim, cu diferenţa că unii pot singuri, iar unii pot doar împreună cu cineva drag.
    Frumos! Ai creat o poezie strălucitoare! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ştiu dacă luna ne încălzeşte sau ne răceşte, însă eu o văd uneori învăluită într-o aură magică. Mă bucur că ţi-a plăcut această scriere, mulţumesc! :)
    Îţi doresc o primăvara cât mai frumoasă cu multă căldură în suflet şi multe zâmbete!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc frumos!
    Şi tu să ai o primăvară minunată, plină de dragoste şi realizări! :)

    RăspundețiȘtergere