Porțelan alb, porțelan în straturi.
În mijlocul porțelanului răsare uneori, ca pictat cu suc de mure, un zâmbet frumos, subțire. Uneori ștrengar, alteori ușor timid, alteori real. Dar eu văd dincolo de el. Dncolo de zâmbet, dincolo de porțelan. Dincolo de mister ești tu. Iar eu ți-aș putea iubi fiecare defect și fiecare cicatrice dacă m-ai lăsa.
mai multe scrieri despre misterul unui zâmbet găsiți aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu