Oricât de bine ancorată aș fi în realitate, când vine vorba de tine, mintea-mi prinde aripi, iar sentimentele se cristalizează în închipuiri. Uneori aș vrea ca imaginația mea să fie mai liniștită, mai puțin entuziasmată, mai "coach poatato". Pentru că recent mi-am închipuit că vorbeam cu tine:
- De ce ești așa timidă?
- Tu mă faci să fiu așa.
- Adică?...
- Adică tu chiar nu vezi ce simt pentru tine?...
ai tăcut.
- Te iubesc, A. Asta voiai să auzi? Uite că am spus-o...
dar ai continuat să taci.
- E ok. Știu că tu nu simți nimic.
și am plecat.
Mi s-a părut într-o zi că mă priveai din adâncuri,
RăspundețiȘtergeredin adâncuri de dor şi din miezul tău blând.
M-am întors dinspre tine şi-am plecat şuierând,
îmi era prea devreme în fapte şi-n gânduri.
Te-am văzut şi-alte dăţi, dar mi-a fost mai uşor
să privesc peste tine, să pretind că nu ştiu.
Pierd iubirea de azi, dar nu-i încă târziu,
e şi mâine o zi, e atât viitor!
Ai să pleci pân-atunci într-o altă iubire.
N-am să ştiu ce-am pierdut. Ce nu ştiu, nu regret.
Tu-ai să fii fericită şi-ai să porţi un secret
în adâncuri de suflet, unui dor - amintire.
Mulțumesc mult pentru comentariul atât de frumos! :)
ȘtergereCred în fericire, dar aș prefera să fiu fericită lângă o anumită persoană. Și uneori devine obositor să constați zilnic cât ești de invizibilă pentru singura persoana pentru care ai vrea să fii cât mai vizibilă. Dar nu putem forța pe nimeni să ne iubească, la fel cum nu alegem pe cine iubim.