Stele (în ochii lui)

Stele văd eu în ochii tăi, stele luminoase și negre. Păcat doar că nu am curaj să te privesc în ochi mai des. Poate dacă aș face-o, ai înțelege sentimentele mele, intensitatea focului ce arde pentru tine în ochii mei. Poate ți-ai da seama că te iubesc și cât te iubesc de mult. Poate ți-ai da seama ce pierzi, ce ignori. Dar e un mare "poate", pentru că nu am nicio certitudine legată de tine. Nu știu ce gândești despre mine sau cum apar eu în ochii tăi. Nu știu unde ești în momentul ăsta sau cu cine. Și mă cuprinde o gelozie verde ca frunzele florilor primăvara, dar știu că nu ar trebui. Cum să fii gelos când dragostea "inculpatului" nu-ți aparține, dar nici măcar privirea lui, sau un simplu zâmbet sau un cuvânt, două, trei...Oricât de frumoasă ar fi o zi și oricât de multe lucruri bune mi s-ar întâmpla, fericirea îmi e mult diminuată pentru că tu mă ignori, pentru că sunt invizibilă în ochii tăi. De ce? De ce nu poți să vezi că pentru tine aș putea să dau foc ploii? De ce nu poți să mă iubești și tu? Iar eu de ce iubesc o persoană care nici măcar nu mă vede, deși sunt mereu acolo, arzând pe dinăuntru...Dar ce rost mai are întrebarea "de ce?"...
Ochii tăi minunați sunt precum un cer negru de primăvară, stropit cu mii de stele luminoase. Tu radiezi zilnic de fericire, în timp ce fericirea mea e zilnic estompată de nepăsarea ta. Vreau să se termine. Să nu mai văd cum nu mă vezi, cum le vezi doar pe altele. Știu, crezi că nu voi fi niciodată destul pentru tine. E ok. Crezi ce vrei. Te-aș fi iubit ca nimeni altcineva și dragostea noastră ar fi ajuns până la Luceafăr, atât ar fi fost de intensă. Dar doar dragostea mea, fără a ta, rămâne terestră, săracă, dar sinceră. Din unilateralitate sentimentală nu poți crea trepte spre stele, dar măcar poți umple pagini cu sentimente.

alte scrieri găsiți aici