vineri, 20 martie 2015

nu ai putea să mă iubești

Nu, nu ai putea să mă iubești. Crede-mă!
Cum să mă iubești când eu fac dragoste cu luna în fiecare noapte?
Cum să mă iubești când stelele îmi fac cu ochiul în  fiecare seară cu cer senin, iar eu le zâmbesc poznaș, și le răspund la rândul meu cu-o pleoapă închisă obraznic între două șoapte concupiscente?
Cum să mă iubești când mă joc cu pisicile de câte ori am ocazia, iar ele se alintă pe lângă picioarele mele goale?
Sau când conversez ore în șir cu licuricii pe înserat? Știi tu ce vorbim? Știi tu că nu mă las vrăjită de ei sau că nu încerc să îi vrăjesc, să-i zăpăcesc?
Sau când chem vântul să mă mângâie, iar el vine degrabă, avid de pielea mea numai bună de sfâșiat?
Sau când fiecare picătură de apă pe care o beau îmi atinge limba însetată?
Sau când inspir oxigen în  loc să te inspir pe tine?
Cine crezi tu că inspiră oameni? Crezi tu că vreun om poate fi oxigenul altuia?
Astea sunt doar gogoși pufoase din nori cumulonimbus.
Poți tu să mă iubești când știi că va trebui să dovedești prin fapte cuvintele ce mi le spui?
Când știi că e posibil să nu cred ce-mi spui?
Când știi că sunt încăpățânată, și, deși visătoare part-time, păstrez în mine și o mare doză de realism?

Nu, nu ai putea să mă iubești.
Sunt și copil și demon.
Sunt o tânără cu sufletul demodat, dar proaspăt.
Sunt un chip, dar sunt mai mult un suflet.
Știu șoapte dulci, dar cunosc și amărăciunea.
Las și vântul rece și adierea blândă să mă înveșmânteze, alteori să-mi usuce lacrimile pe obraji.
Tu ce ești? Cine ești?
Îți spun cine nu ești.
Nu ești cel care ar putea să mă iubească.


sursa foto Salome

6 comentarii:

  1. Când ţi-am răspuns pe blogul meu, încă nu citisem aici. Cred că ai deja opincile acelea cu tălpi de oţel. Şi aripile... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am opinci de oțel, am și aripi. Sunt ancorată bine în realitate, dar sentimentele mă fac uneori să zbor printre închipuiri...

      Ștergere
    2. Atunci ne citim la provocare. :))

      Ștergere