Cochilia

"Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul." 

Eu cred că fiecare om are o cochilie. Și eu o am pe a mea. Și înăuntrul ei îmi adăpostesc toate lacrimile, toate zâmbetele naive, toate sentimentele inutile, toate gândurile despre tine, părți din trecut, părți din viitor și părți din mine. Nu știu ce aș fi fără cochilia mea, sau cum ar fi ca toți să-mi vadă gândurile, lacrimile, slăbiciunile. Ar fi rău. Ar încerca să mă distrugă, să mă adâncească și mai mult în propriile-mi temeri. Pentru că oricât de mult vreau să cred că lumea e bună și frumoasă și că îi pasă, în realitate, toți au cel puțin un cuțit gata să ți-l înfigă în suflet, sau două- trei cuvinte ghimpate gata să le arunce înspre tine, să vadă apoi suferința curgând în mici efluvii sângerii. 

Noroc că am cochilia mea, unde pot să ascund tot ce nu vreau să vadă alții și tot ce vreau să știu doar eu. În cochilia mea totul e în siguranță, pentru că totul e ascuns. Și anumite părți din noi este mai bine să rămână ascunse. 

alte scrieri: aici, la Cartim