vineri, 20 februarie 2015

mai lasă-mă



Mai lasă-mă să cos o stea pe cer!
Mai lasă-mă să arunc puțină sare în mare,
puțină apă-n pârâu,
puțin nisip în deșert.

Pentru că nu e destul niciodată.
Mereu mai e loc de ceva,
de o pană-n zbor,
de o fotografie-n ramă.
de puțină minte în inimă,
puțină inimă-n minte...
de o mână-n care să se odihnească mâna mea,
de un sân timid ascuns sub cămașă,
de un suflet timid ascuns sub un chip.



mai multe creații găsiți aici

4 comentarii:

  1. Nu e destul niciodată...
    Ce nesătulă soartă
    ne mână, ne adună, ne cere!
    Nu e destulă iubire, nu e destulă durere...
    Vânăm o pasăre albastră,
    măiastră,
    prin inima noastră.
    Vânăm o strălucire eternă de stea
    pe fruntea ta, pe fruntea mea,
    vânăm lacrima şi pustiul,
    vănâm dorul, viul,
    şi ne trebuie o viaţă întreagă
    pentru vânătoare... Cine să ne înţeleagă?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sublim spus! :)
      Cred că putem doar să încercăm a ne înțelege unii pe alții.

      Ștergere
  2. Putina inima in minte... Superb spus. Intotdeauna mai e loc de ceva frumos in viata noastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, Lorelay! Așa este, e loc de frumos întotdeauna. :)

      Ștergere