Îți privesc zâmbetul și ochii-mi plâng râuri de iubire. Respirația ta e condimentul vieții mele, iar sângele buzelor tale îmi ține inima pompând viață. Iar din irișii tăi căprui aș bea de șapte ori pe zi câte șapte picături. Iar noaptea m-aș înveli cu pielea ta caldă și mi-aș îmbrăca gândurile cu șoaptele tale. Dar ești prea orb să vezi că doar tu-mi furi zâmbete din suflet, că ritmul respirației mele se accelerează în preajma ta, că buzele îmi ard ori de câte ori te văd, că pupilele mi se dilată și când te încrunți și când zâmbești. Dar mie nu-mi zâmbești niciodată...și doare.
despre și pentru A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu