vineri, 27 decembrie 2013

Dacă ai putea fi orice...


Și dacă ai putea fi orice, atunci ce ai alege să fii?
Eu aș vrea să fiu un curcubeu în deplina sa ubicuitate ca toți cei din jur să mă vadă peste tot, dar să nu știe unde să mă găsească fiindcă fărâme de lumină dispersată ar fi împrăștiate haotic pe fundalul unui cer de un albastru murdar de petele norilor de abia opriți din plâns. Însă deși mici cioburi din mine ar fi dispuse în văzduh pe o suprafață aparent de nedeterminat și de necuprins, eu nu aș fi decât într-un singur loc, un loc doar de mine stiut...

Aș fi un fenomen bizar pentru mulți și totuși atât de simplu de înțeles pentru cei ce vor să înțeleagă, astfel că farmecul nu ar fi misterul ascuns al apariției curcubeului, fiindcă acesta e de mult elucidat.  Fascinant ar fi doar felul cum m-aș ivi în mod inopinat, surprinzând zâmbete colorate pe chipurile copiilor după ce apriga ploaie le-a răvășit terenul de joacă, decorându-l într-un stil sordid, având ca element dominant de decor noroiul rece și mlăștinos. Păcat că nu mulți copii pot construi castele din noroi, de ce ar fi el mai puțin fascinant decât nisipul?…     

Dar nu îi voi judeca acum pentru supeficialitatea lor căci tot ce vreau e să-i fascinez și pe copiii mici și pe cei mari. Îmi place să cred că pentru aceștia din urmă aș fi un edulcorant al grijilor, problemelor și al veșnicului stres al secolului douzeci și unu, dar câți copii mari își mai fac oare timp să priveasca cerul, mai ales după furtună, când tot ce vor e să-și ferească pantofii de umiditatea săracelor picături disprețuite? Câți mai pot străpunge norii privirii alterate pentru a mai distinge o pată de frumusete aruncată aleatoriu pe un fundal plumburiu, ca o floare de mucigai? 

Într-un astfel de timp abstrus ar trebui să mă întreb de două ori dacă vreau să fiu un curcubeu…Dar vreau. Însă nu o pată multicoloră pierdută pe fundal mefistofelic, nu!                 
Azi vreau să fiu un curcubeu nonculoric!...
Mâine poate voi vrea să fiu o picătură rece și translucidă de ploaie… Nu-mi pasă că mă vor disprețui atâta timp cât mă voi putea strecura în pantoful vreunui superficial și astfel să-mi săvârșesc răzbunarea chiar dacă ar avea probabil prețul scurtei mele vieți de picătură marmoreică. Dar nu aș suporta să zac într-o baltă a suferinței alături de alte picături disprețuite și urâte de superficialii care n-ar înțelege natura noastră apoasă, felul nostru de-a fi.
Dacă-aș fi o picătură de ploaie, cu siguranță aș ataca un pantof!
Dacă-aș fi un curcubeu, poate aș vrea să fiu nonculoric...

8 comentarii:

  1. Pamantul e mai durabil decat nisipul, iar oamenii se tem de legaminte de durata... Constructiile lor sunt efemere, la fel ca pasiunile ori chiar idealurile. Sa piarda o zi din cauza ploii le pare insuportabil, dar sa piarda o viata din cauza superficialitatii nu ii deranjeaza catusi de putin... Frumoase dorinte ai, dar nu stiu daca ei te merita. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Oamenii sunt indeciși, nerăbdători să plece de oriunde li se pare că încep să prindă rădăcini, lor nu le plac rădăcinile, nu le plac legăturile ce ar putea să reziste mai mult decât ei...
    Cred că oamenii merită șanse la fericire, șanse de a vedea frumosul în jurul lor, dar de ei depinde dacă riscă sau nu, dacă încearcă și dacă reușesc să rupă vălul superficialității....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori se tem, uneori sunt indecisi... cati nu se leaga si de regrete, nostalgie ori vor sa dea timpul inapoi? cati isi pierd noptile si zilele gandindu-se cum ar fi trebuit sa faca si cum ar fi fost, imaginandu-si scenarii si pierzand prezentul? si cati nu viseaza la un viitor mai bun uitand sa se ingrijeasca de ce au?

      Ștergere
    2. Trecutul îi va bântui mereu, în timp ce viitorul le va zugrăvi pe retina sufletului speranțe deșarte, iar prezentul...prezentul îl lasă adesea uitării, neglijând astfel exact ceea ce contează.

      Ștergere
  3. Eu doar aş vrea să pot alege în fiecare clipă! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. previzibil... eu aş alege de fiecare dată să fiu... o pisică ce toarce pe pervazul unui gând.

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos, dar poate că nu ați fi mereu aceeași pisică și cu siguranță nici pe pervazul aceluiași gând. Uneori în asta stă frumosul, în transformare...

    RăspundețiȘtergere