Caut un automat de secunde lichide la pahar care să mă ducă unde vreau

Deci ce caut? Caut ani.

Caut ani prin trecutul meu, caut  greșelile  din anii respectivi și o cale să le-ndrept. Dar ca să repar greșelile trecutului trebuie să mă-ntorc. Da, caut să mă întorc. O cale… Vreau o mașină a timpului! Trebuie să caut piesele și apoi o schiță sau mai bine un proiectant și un mecanic să fiu sigură că mașina funcționează. Apoi? Apoi trebuie să caut un mod de a vorbi cu mine din trecut fără să mă sperii și trebuie să-mi caut cuvinte potrivite să mă determin să evit greșelile din viitorul variantei mele din trecut, viitor ce îl cunosc deja, fiindcă pentru eu din prezent, este trecutul. Caut să rămân cât de mult posibil în trecut, să îndrept greșeli și să trăiesc din nou copilăria…

 Ce caut? Caut ani.

Ani pentru a arunca o scurtă privire în viitorul meu, cu riscul de a mă speria sau de a nu mă recunoaște… Odată  ajunsă în viitor cu mașina timpului ale cărei piese sper să le găsesc, căci le voi căuta perpetuu, aș căuta cu teamă o mai vârstnică variantă a mea. Oare cum aș arăta? Oare m-aș recunoaște? Dar ce aș face și  pe cine aș avea alături? … Dar eu din viitor cum aș reacționa la întâlnirea cu eu cea de acum, deci cu cea din trecut? Oare eu din viitor aș vrea să vorbesc cu trecutul meu, sau aș fi prea supărată pentru greșelile ce nu au putut fi îndreptate? Oare cum ar reacționa cele două eu? Și ce sfaturi aș primi de la mine din viitor, ce nu fac oare bine în prezent?...

Ce caut? Caut ani.

Prea multe întrebări și niciun răspuns. Caut ani fiindcă simt cum secundele zboară prin și pe lângă mine tot mai repede, iar eu plutesc undeva între cele trei euri, neștiind tot ce ar fi trebuit să fac sau să nu fac în trecut, cum va arăta viitorul și pentru ce m-aș dojeni atunci pe mine din prezent.

Caut piese pentru a construi o mașină a timpului, un proiectant și un mecanic iscusit. Caut oare prea multe? Dar unde le găsesc? Cu ce să-ncep? Căci până acum singurele piese pe care le-am primit au fost amintirile, dar prin ele nu reușesc decât să arunc nostalgii asupra prezentului. Și  am mai primit imaginație și teamă, sau mai bine zis le-am găsit în mine, unde cred că au fost dintotdeauna. Cu ce mă ajută aceste piese? Să privesc spre un posibil viitor. Uneori mă înspăimânt, alteori, când granule de optimism reușesc să se strecoare printre bulgării de pesimism, reușesc să zâmbesc gândindu-mă că poate va fi bine.  

Ce caut?

Caut un automat de secunde lichide la pahar care să mă ducă unde vreau ca să mă pot vizita în trecut și în viitor oricând, fiindcă piesele pe care le-am primit nu pot schimba nimic, poate doar prezentul….Dar cine reușește să trăiască în prezent tot timpul?...