Din mine tâșneau maci roșii ca sângele proaspăt. Cu tulpini fragile ca venele mele verzui pe sub pielea ușor bronzată. Voiam să te strig, să-ți zic că prin mine cresc maci și că te las să te droghezi cu ei. Dar ai plecat înainte să apuc să-ți zic vreun cuvânt. Ai plecat fără să privești înapoi, fără să-mi spui dacă vom fi vreodată ceva. Dar e mai bine așa. Macii mei nu sunt pentru străini ca tine. Macii mei tâșnesc prin brațe și prin piept și se coc, așteptându-l pe cel care o să mă iubească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu