Bufnițe mov pe-un fundal alb și-un cer scăldat în verde crud, sub o mare galbenă de soare galactic. Cine zice că totul trebuie să aibă un sens? Cine zice că totul e logic? Cine zice că trebuie mereu să ne luăm după ce se zice? Poate că uneori e mai bine să ascultăm de intuiție. Uneori ea ne spune să urmăm turma, alteori ne spune să mergem pe drumul nebătătorit. Alteori intuiția nu e destul. Dar eu cred că atâta timp cât îți rămâi ție fidel, nu poți greși drumul. Te poți rătăci pentru perioade mai mult sau mai puțin scurte, dar găsești tu o intersecție, ceva...Dacă ești tu însuți, fără povara măștilor inutile, drumul e mai frumos și muntele mai ușor de urcat. Dacă noi nu am fi cine suntem, atunci cine ar mai fi noi? Dacă vrem să fim altcineva, oare și altcineva ar vrea să fie...noi? De ce nu suntem niciodată mulțumiți? Și oare e bine sau rău să nu fi mulțumit? Pe de o parte cum rămâne cu recunoștința? Pe de altă parte cum rămâne cu evoluția? Din nou întrebări...din nou prea multe.
alte scrieri cu duzina de cuvinte- aici
alte scrieri cu duzina de cuvinte- aici
Multe intrebări și la toate iți va răspunde viața, pe rand sau deodata, dup noroc, dar indiferent de întâmplări și de cum trec anii tăi, vei putea să rămâi recunoscătoare lucrurilor sau oamenilor in măsura in care altele și alții le vor lua locul. Constantele, cred, ...părinții, credința, familia, iubirea. E frumoasă lumea ta cu bufnițe mov.
RăspundețiȘtergereCred că așa va fi. Sunt anumite constante, anumiți oameni (puțini, dar buni) pentru care sunt deplin recunoscătoare. Sunt însă și zile când mai mult plouă decât să zâmbească soarele. Da, e frumoasă lumea mea cu bufnițe mov, uneori totul pare prea greu pentru bufnițele mele, dar apoi îmi dau seama că nimic nu e imposibil. Mulțumesc mult pentru trecere, numai bine! :) :*
Ștergere