Alb

A nins cam mult în ultimul timp...
În văzduh dans de idei,
dans de gheață,
dansul copiilor născuți din norii pufoși.

E alb în suflet de-atâta zăpadă!
E alb de prea mult dor...
E alb pentru că singură nu găsesc culori,
pentru că zâmbetul tău colora totul,
pentru că mă simt ca într-un mare vid,
pentru că-mi simt sufletul părăsit.

E alb la mine-n suflet și e gheață.
Dar merg înainte, prin iarnă, prin viață.
E alb la mine-n suflet și e frig.
În tăcere mă frământ și strig.

Pentru că am văzut culorile
și le pot vedea din nou...
pentru că știu ce-i căldura
și vreau să o simt din nou.
Gheața din suflet o voi topi
și în "lumea Cătălinei" voi poposi

un timp...

căci casa mea e luna



alte scrieri "albe" aici