Poate ar fi mai simplu să fugim cu
circul. Fiecare dintre noi. Atunci am putea să împărțim cu toții zâmbete și
emoții cuiva. Mă întreb ce aș alege să fac…Oare aș găsi suficient curaj în
cutia aceea prețioasă care se numește suflet pentru a executa un număr la
trapez? Oare cine ar fi acolo să mă ajute să îmi mențin echilibrul? Poate mi
s-ar potrivi mai bine rolul de clovn trist. Dar cum poate un clovn trist să
amuze pe cineva? Copiilor de toate vârstele le plac clovnii veseli, cei care îi
încântă cu felurite trucuri, aruncă unii în alții cu plăcinte sau se stropesc
cu apă. Aș vrea să fac parte din grupul clovnilor veseli. De fapt nu cred că am
văzut vreodată clovni triști. Și dacă nu există clovni triști, eu ce sunt?...
 |
| Keep the faith, sweetheart! And believe in you! |
Aș putea fi un dresor…Aș putea?
Sufletul meu nu adăpostește suficientă cruzime pentru această îndeletnicire. Dar
poate ceea ce-mi trebuie este puterea.
Puterea de a-mi dresa propriul suflet,
gândurile și faptele, puterea de a mă găsi pe mine cu adevărat, pe mine cea adevărată. Și pentru a
începe acest dresaj trebuie să cred. Să cred că am în mine forța unui lup. Așa
începe totul. Cu încredere. Cu speranță. Apoi urmează acțiunea.
sursa foto: shutterbuggery
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu