Promit că data viitore nu mai fug, nu mă mai ascund. Am fost o mâţă speriată, am simţit nevoia să-mi scot ghearele când nu era de fapt nicio ameninţare. Dar ştii ce? Acum am învăţat. Data viitoare voi primi frumuseţea cu braţele deschise şi cu sufletul cântând. Voi absorbi totul cu irişii mei curioşi şi voi inhala aburul necunoscutului cu gura întredeschisă şi cu toţi porii pielii conectaţi la realitate pentru a o transforma apoi în utopie pentru gând şi pentru sentiment.
Păcat că la mine-n gând e prea mult loc pentru regrete, pentru "ce-ar fi putut să fie" şi "cum ar fi fost dacă", pentru şanse nevalorificate, pentru sentimente evaporate prea devreme şi clipe imaginate dar rămase în planul acela ireal, în stadiul de utopii mult prea himerice pentru fiinţa mea fricoasă. Iar viaţa e prea scurtă pentru regrete, fiind făcută totalmente şi indiscutabil pentru trăiri, simţiri, pentru aer tare în plămâni, imagini frumoase pe retină şi sentimente intense în suflet, toate oglindindu-se pe chipul nostru şi reflectând zâmbete. Toate pictând pe chipuri stropi de fericire care pot să poarte numele de lacrimi sau alteori de stropi de apă izvorâţi din propriul corp după eforturi inumane de a îţi reaminti să mergi pe bicicletă, având alături susţinători devotaţi, care te susţin la propriu ca să nu te răstorni peste ei (cu tot cu bicicletă). Iar ţie îţi vine să plângi de necaz, dar nu poţi decât să râzi de tine şi de situaţie. Iar apoi, după lungi încercări, dezechilibrări şi sfaturi răsunându-ţi în urechi de la spectatorii de pe margine pe care nici măcar nu îi cunoşti şi cărora le oferi un spectacol gratuit, atingi în sfârşit echilibrul acela vag, dar suficient ca să-ţi deschizi aripile. Te desprinzi chiar şi de susţinătorii care aaleargă pe lângă bicicletă şi te ţin de şa. Apoi e plutire urmată de senzaţie de eliberare totală, de zbor. Fericire pe roţi. Fericire ce te izbeşte în faţă odată cu adierea plăcută, răcoritoare. Fericire într-o zi de sâmbătă când îţi aminteşti de multele şi dureroasele căzături din copilărie când învăţai să mergi pe bicicletă. Fericire că retrăieşti clipele acelea acum, dar fără căzături. Fericire că încă eşti copil şi aşa vei fi pentru totdeauna şi întotdeauna. Pentru A. şi G.
Mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu