Călătorie interstelară

Când îmi simt picioarele goale scufundându-se în cenușă fierbinte, eu nu mă zbat. Nu.  Eu îmi dezgropt găleata cu vise astrucată în suflet, leg de ea un balon plin fundă cu heliu sentimental  și mă urc. Da dragilor, mă urc în găleată și pornesc spre universuri încă nedescoperite, ascunse după vreun meteorit sau după acumulări asteroidale de vise prăfuite cu strănuturi de licurici. Iar pe drum voi picta constelații cu praf de lacrimi înghețate spre a fi descoperite de copiii prinși încă pe pământ...
Iar în constelații voi ascunde un mesaj frumos pentru cine are ochi să vadă, un mesaj de încurajare, o șoaptă călduță care să îți spună că avem unde să trăim dacă vrem, că Pământul nu e singurul loc unde să ne ducem existența, că putem călători în locuri mult mai fascinante. Trebuie doar să deschidem ochii și să privim unde trebuie.
Uneori unde trebuie înseamnă într-un om drag, un suflet bun ce știe cum suntem cu adevărat, dar încă rămâne lângă noi, oricând gata să zugrăvească un zâmbet pe chipul nostru. Alteori unde trebuie înseamnă într-o amintire frumoasă sau într-un gest de sinceră afecțiune. Dar cel mai adesea, unde trebuie înseamnă, dacă vrei să evadezi spre lumi fabuloase, într-o carte bună, o carte în care să trăiești pentru o oră, o zi, sau pentru totdeauna dacă o vei păstra cu drag în suflet. Între paginile unei cărţi poţi trăi aşa cum vrei...ca în centrul unui uragan dzlănţuit, ca în valuri de lavă prin cratere vulcanice sau ca într-un hamac moale, la umbra palmierilor. Îmi mai place la cărţi şi că pot să cunosc oameni fascinanţi pe care să-i îndrăgesc şi cu care să mă împrietenesc(nu te-am uitat, unchiule Tom! Mi-e tare dor de tine şi de mâinile tale aspre plimbându-se pe litere şi răsfoind rapace pagini vechi. Cum o mai duci,dragă unchiule?tare aş vrea să ştiu!..). De fapt cartea însăşi devine o foarte bună prietenă fiindcă mă însoţeşte peste tot până ajung să îi pătrund toate scoarţele şi toate spaţiile albe sau petele accidentale de ceai sau bomboane uscate. Când ajung să o cunosc în totalitate, nu o resping, nu o părăsesc, deşi îi ştiu poate şi multe defecte. Îi şterg regulat sensurile de praf şi păstrez părţi din ea în mine.

Unde trebuie poate însemna pentru fiecare altceva. Pentru mine înseamnă cărți bune, filme, oameni dragi care știu să mă facă să zâmbesc, amintiri și bucurii simple.
Pentru tine ce înseamnă unde trebuie pentru a evada unde e frumos?