Am învăţat...

Am învăţat că zâmbetul este cea mai simplă şi mai frumoasă formă de comunicare dintre două persoane, îndeosebi atunci când nu se cunosc sau nu vorbesc aceeaşi limbă. Zâmbetul este ca o boabă de curcubeu aruncată cu grijă pe chipul sufletului, născută adesea dintr-o lacrimă  lăuntrică de bucurie sau din amalgam de sentimente, amalgam inconştient, complex, latent...amalgam.

Am învăţat că bunătatea este limba universală pe care o înţelegem cu toţii. Dacă doi interlocutori vorbesc limbi diferite, dar ambii cunosc limbajul ancestral şi sacerdotal al bunătăţii, ei nu au nevoie de intermediar, fiindcă vor comunica prin împletirea bunătăţii lor ce naşte zâmbete, amintiri şi poate chiar prietenii. 

Am învăţat că suntem cu toţii oameni, indiferent de religie, limbă, naţionalitate...indiferent dacă unii preferă lumina albă a soarelui proiectată pe flori de cireş, iar alţii preferă negrul norilor ce aduc furtuni aprige, dezlănţuite, ce ne forţează să ne adăpostim sub salcâmi înalţi sau în spatele ferestrelor. Şi de aceea trebuie să ne acceptăm reciproc, cu defectele şi calităţile noastre.

Am învăţat că modestia este frumoasă, dar că nu trebuie dusă la extrem, mai ales atunci când laudele sunt meritate şi sunt rezultatul a multă muncă, pasiune sau talent.

Am învăţat că toate culturile au atât laturi frumoase, cât şi laturi mai puţin frumoase, dar că toate au ceva fascinant şi că merită să descoperim măcar câteva părticele din ele, atât cât putem. Iar detaliile aflate direct de la sursă sunt cele care vor rămâne probabil întipărite în noi pentru totdeauna. 

Am învăţat că trebuie să apreciem ceea ce avem şi că ceva ce pentru noi poate fi insignifiant, în ochii altora poate reprezenta o adevărată bogăţie, indiferent sub ce aspect. 

Am învăţat că fericirea nu are vârstă. Fericirea cred că este un copil etern, frumos, scăldat în picături de rouă, cu raze de soare în păr şi cu parfumul florilor de cireşi impregnat pe umeri. Putem gusta din fericire cu la fel de multă poftă la cincizeci de ani ca la cinci ani. Important este modul cum apreciem lucrurile, şi pe cele mari şi pe cele mici. Pentru că lucrurile mari sunt adesea un cumul de lucruri mici...

Am învăţat că oamenii zâmbitori şi buni sunt cei mai frumoşi oameni. Ei pot să ajungă la coardele sensibile ale inimii tale doar prin personalitatea lor care emană energie pozitivă, iar energia unor astfel de oameni poate fi încântător de molipsitoare dacă le acorzi o şansă, dacă alegi să crezi în unitatea prin diversitate. Fiindcă de fapt nu le acorzi o şansă ci îţi oferi ţie oportunitatea de a învăţa de la ei.

Am învăţat că poţi învăţa multe de la oameni, culegând de la fiecare lecţii şi trăsături care să o şlefuiască pe a ta. 

Am cules şi am învăţat. Acum trebuie să aplic ce am învăţat. 

Amintindu-mi să zâmbesc, să accept oamenii aşa cum sunt, să apreciez, să utilizez limbajul universal al bunătăţii, să învăţ de la oameni...

Mai am multe lecţii de cules. Dar învăţăturile vin treptat, iar noi ne formăm toată viaţa.