Vreau să te iubesc atât de tare încât
să-mi curgă săruturi din ochi, iar tu să le bei lacom printre șoapte,
să te acopăr cu îmbrățișări fierbinți iarna
și să-ți dezbrac gândurile cu arterele-mi nestatornice vara...
să-ți intru în vene și de acolo în suflet.
să aprind un foc mare in inima ta
să aprind un foc mare in inima ta
și să rămân permanent acolo pentru a-l întreține,
acoperindu-te cu efluviile-mi sentimentale
ce nu-mi mai încap, astfel că le las
să se reverse peste ființa ta, ce mi-e atât de dragă!
Vreau să te iubesc atât de lacom încât
să-ți beau apa din iris dimineața,
să-ți savurez sângele rupt din sărutul buzelor la apus
și să mă învelesc noaptea cu parfumul pielii tale.
Vreau să te iubesc atât de tare încât
să-ți port perpetuu chipul în buzunarul retinei sufletești,
să-mi inoculez parfumul gândurilor tale în vene
și să-mi tatuez sufletul tău pe atriul stâng.
Vreau să te iubesc atât de tare încât
să mă iubești și tu
și să ne sorbim iubirea acidulată din ochi!
Ai descris o iubire intensa, accentuata, cu mici exagerari, exact asa cum este ea si in realitate - imperfecta, dar desavarsita. :)
RăspundețiȘtergerePentru că eu cred că iubirea ar trebui să fie perfectă tocmai prin frumusețea imperfecțiunilor ei. :)
RăspundețiȘtergereProbabil ca este perfecta, in cazul acesta.
Ștergere...ai scos focul din inima si l-ai impletit intr-un joc candid de patimi si curcubee.
RăspundețiȘtergereplacut mult..cam asa as vrea sa simt..
mulțumesc pentru apreciere, Alex! Mă bucur mult că ți-a plăcut. :)
Ștergereașa aș vrea să simt și eu uneori...