Oamenii- imens puzzle al diversității

De veghe în lanul de secară am stat în fiecare seară așteptând să te ivești din josul văii. Și te așteptam fredonând melodia noastră preferată…acea melodie pe care am ascultat-o răsunând din căștile conectate la vechiul tău mp3…contemplând linia orizontului unde cerul era brăzdat de fâșii zdrențuite, trandafirii, stropite cu picături de amurg văratic…. Vântul unduia iarba în ritmul muzicii și dădea șoaptelor tale o rezonanță atât de caldă…în perfectă concordanță cu ritmul bătăilor inimilor noastre…

Două inimi bătând într-un lan de secară pe fundalul melodiei lor preferate. Dar melodia lor preferata e însuși compilația ritmurilor interioare a două suflete  ce sunt în perfectă armonie. Idealurile și caracteristicile ce curgeau prin venele noastre, spre și dinspre inimi, erau desigur diferite, dar diferențele noastre ne-au adus împreuna.

Fiindcă uneori  opusele se atrag.

Fiindcă trebuie să acceptam că nu toți oamenii sunt sau gândesc la fel ca noi.

Fiindcă trebuie să conștientizăm că prin diferențele noastre ne putem completa reciproc.

Fiindcă prin diferențele noastre putem crea un imens puzzle al diversității umane.

Fiindcă fiecare persoană e unica.

Fiindcă fiecare dintre noi este special prin diferențele sale, prin modul de a gândi, de a se exprima.  

Prin esența sinelui.