Hai în mare cu mine!...

Bătrânul şi marea îmi chinuie adesea cugetul cu diverse întrebări existențiale…Dar poate marea e bătrână şi bătrânul e mare căci a strâns mulţi ani în borcanul vieţii sale. Sau poate marea vrea un tânăr sau poate o tânără sau poate chiar pe tine ca să-şi atenueze răcoarea valurilor mestecându-te şi gustând din căldura ta.

Sau poate marea vrea doi tineri. Poate ne vrea pe noi doi. Cum ar fi să ne luptăm împreună cu valurile mângâind scoicile cu tălpile noastre şi descâlcind fire de alge printre muchii tăioase de pietre? Şi tu să-mi strigi că ai sare în ochi iar eu să-ţi spun că apa sărată mi-a intrat în gură, şi să te sărut ca să-ţi dau si ţie câteva cristale de sare? Iar tu mi-ai răspunde că buzele mele sunt prea sărate dar că au gust bun şi că ar putea deveni dropsurile tale preferate...apoi ai vărsa o lacrimă în ochiul meu ca să am şi eu sare în ochi, iar eu ţi-aş spune că sarea ţi-a înceţoşat privirea şi că acum şi privirea mea este înceţoşată şi nu vom putea vedea valurile, iar dacă unul va fi mai furios riscăm să ne răpească cu sine în adâncuri.

Atunci tu mi-ai spune că nu vrei să mă răpească nimeni de lângă tine, eu te-aş lua de mână şi ţi-aş spune să nu-mi dai drumul niciodată căci dacă cineva va vrea să mă răpească, va trebui să ne răpească pe amândoi şi vom reuşi să evadăm împreună...

Şi aşa am creşte mari împreună,

ţinându-ne de mână,

într-o mare bătrână ...