fugind...

Da, fug. Fug de tot binele care mi se întâmplă, fug și de rău, de toți și de toate.

Spre ce fug? Spre cine?

Cine am devenit? Ce face durerea din oameni?

De ce există durere? De ce există singurătate?

De ce există “de ce”?

De ce nu există cineva care să-mi  cânte seara, înainte să adorm?

Să-mi spună că există o parte frumoasă a lumii, că o voi descoperi și eu în curând…

Să-mi ia gândurile rele și să le închidă într-un borcan…

Să-mi șteargă lacrimile cu amprentele sufletului  

și să-mi sărute fruntea cu amprentele degetelor
să mă iubească...

Fug spre singurătate, deși știu că mă distruge…

.