Luna e parcă mai mare în seara asta, iar în jurul ei norii capătă o tentă alburie, himerică. Pe tufa cu trandafiri albi de lângă poartă toamna a aruncat câțiva stropi de rugină ofilită. Dar încă sunt frumoși, încă sunt văratici, chiar și fără prospețimea dimineților de iunie. Spuneam cândva, într-o noapte cu iz văratic, vorbind cu mine și cu vântul rece, blând, că mi-e frică de vara asta și iată, a trecut. Acum aș putea spune că mi-e teamă de toamnă, dar e deja aici și nu mă tem. Speram că până la toamnă voi fi cules zâmbete cât să-mi ajungă trei anotimpuri și trei nopți fără stele. Poate nu am fost atât de sagace în culegerea lor, dar am prins totuși câteva. Și nu mă voi opri. Azi, pe înserat, mi-a făcut cu ochiul un avion, din înaltul cerului și m-am gândit la tine. Am vrut să-i fac cu mâna, dar ar fi fost în zadar. Sunt încă mică, sunt încă pe pământ, iar tu ai crescut atât de mult și continui să crești ca-n basme de repede și de frumoasă.
Eu mă mai plimb cu capul prin nori uneori, ca să văd dragonii de apă înghețată luptându-se, dar revin pe pământ. Poate dacă aveam o girafă zăboveam mai mult cu capul în nori, dar vecinii mei au făcut-o deja tocană până la ora asta. Nu mi-e frică de toamnă, nu-mi mai e frică de nimic, fiindcă azi m-am jucat în iarba tunsă cu mașina de ras și a fost frumos. Iar murele mâncate au fost zemoase în totalitatea bobițelor albăstrii.
Pete maronii pe petalele trandafirului alb.
Frig. Vânt intrând rapace prin cămașa subțire, până-n oase și-n gând. Gândul la tine.
Mure. Lună plină înveșmântată-n străveziu și diafan halou.
Minge colorată în iarba cosită.
Zâmbet de copil. Râsete. Chicoteli.
Cât de frumoși pot fi copiii!
Cât de frumoasă poate fi toamnă dacă privim lucrurile mici!
Promit să rămân pe pământ, să privesc luna și norii de aici, cu capul pe umeri, acolo unde trebuie să fie. Dacă mi se va face dor de ducă sau de lună, o să scriu o scrisoare cu salutările de rigoare și pentru stele și-am să-mi rog dragonul să o livreze. Eu rămân pe pământ, m-am ancorat bine de data asta.
sursa foto: salome
sursa foto: salome
gustul toamnei vrei-nu vrei tot la scoala trimite!
RăspundețiȘtergereasa ca e gust de ceai fierbinte dimineata cand pleci acolo, sau e doar grija sa nu uiti sa iei la tine ceva ce trebuie la scola, gustul asta te va mai urmari anul asta! nu ca un cosmar, ci ca pe ceva asumat! succes si toamna sa aiba si miros si gust bune!
Într-adevăr, toamna are gust de școală. Poate fi plăcut uneori, îndeosebi anul ăsta, cel mai frumos. Mulțumesc, voi da tot ce am mai bun! O toamnă plină de realizări și lucruri frumoase îți doresc!
Ștergere..gustul toamnei imi va fi totdeauna familiar, ştiut, inconfundabil, dar tu poţi incă experimenta gusturi noi de toamnă şi poti aduce sălciul la rang de dulceag doar cu un cuvânt. Asta simt...
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere și o toamnă cu multe zâmbete dulci și bucurii vă doresc! :)
ȘtergereRămâi pe pământ, dar nu lăsa nici luna să te părăsească, mai las-o să te mângâie din când în când. :) Să ai o toamnă rodnică peste tot unde îţi propui!
RăspundețiȘtergereLuna va fi cu mine și în mine, e ca un Eu pe care nu îl pot nega, dar nu mă va împiedica să fiu cu picioarele pe pământ. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și îți doresc asemenea! :)
ȘtergereImi place toamna, desi de multe ori ma intristeaza.
RăspundețiȘtergereSi pe mine mă întristează adesea, dar uneori poate fi foarte frumoasă.
Ștergere