duminică, 25 septembrie 2016

Se dusese pe acoperișul blocului și se privea pe sine.



Da, se dusese pe acoperișul blocului.
Nu, nu se uita la stele.
Nu, nu voia să se arunce.
Nu, nu se gândea la nici un el.
Nu, ăsta nu e un text romantic.

Se dusese pe acoperișul blocului și se privea pe sine.
Pe dinafară și pe dinăuntru.
Se simțea întreagă, se simțea vie.
Trăgea aerul rece în piept și știa că e destul.
Era încrezătoare.
Era frumoasă.
Și știa că nimic nu o va mai doborî.
Era puternică.
Este și va fi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu