tu ce floare ești când cade ploaia?

A venit ploaia și a ciufulit păpădiile din grădină. Lalelele s-au strâns și ele sub pielea galbenă. Liliacul care îmi inunda nările, se lasă acum adulmecat. E zgribulit și el ca toate celelalte. Doar floarea de Nu-mă-uita a  rămas neschimbată, firavă în albastrul ei văratic, blând. Firavă, dar oare cât de firavă...
La câte ploi va rezista?
La câte depărtări?
La câte gânduri?

Ploile sunt ploi. Fie reci, fie calde, toate curg din nori. Norii diferă, dar toți acoperă cerul. Când sub bucata mea de cer plouă, poate sub bucata ta de cer cad raze de soare. Raze prea puternice ca să mai vezi albastrul florii de Nu-mă-uita cum caută un loc la tine pe retină.
Tu ce floare ești când cade ploaia?
Știu deja ce nu ești. Nu ești ce sunt eu. Și îmi pare rău.
Pentru mine.
Tu probabil ești liliac.