sâmbătă, 18 aprilie 2015

în inimă



Cred că sentimentele ar putea fi înscrise pe o spirală fără sfârșit cu doi poli: 
la un pol sunt sentimentele ce-ți fac bine,
la celălalt pol sunt sentimentele ce-ți fac rău. 
Ambii poli sunt fără sfârșit desigur, depinde de care infinitate vrei tu să fii mai aproape...

Dar mă întreb uneori... cine alege? Tu sau inima? Poți să controlezi sentimentele? Îmi place să cred că da, chiar vreau să cred asta. Dar unori simt că sunt doar o păpușă care dansează după muzica inimii, după ritmul ei. Iar uneori bat prea multe tobe acolo, bat prea tare, și e greu să-mi aud gândurile. Tot acest cumul de sentimente, întrepătrunderea lor, începutul unuia la sfârșitul altuia, scântei, focuri, ploi tropicale, pași, zgomot. E ca o mare gară unde a staționat caravana circului.Dar mie nu-mi place tot acest zgomot haotic. Trebuie să dau un telefon la gară, să  pun să fie evacuați toți acei clovni cu plete încâlcite, toți acei tigrii... tot circul!
Vreau un moment doar cu inima mea și cu mine. Doar zece minute, sau zece secunde, sau zece cuvinte:
Acceptă! Nu ai nevoie de cineva care nu te vrea!




2 comentarii:

  1. Năucitoare lume-năuntru şi-n afară,
    ameţitoare ca un peron de gară
    prins între două trenuri fără de sfârşit
    care nu se opresc decât la infinit...
    Aşa îţi pare când îi descoperi miezul,
    pe urmă o înveţi şi îţi urmezi doar crezul
    ori visul cel adânc şi îl deprinzi să zboare
    deasupra astei gări pline şi-ameţitoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare dreptate! :)
    Noroc că visul e acolo, implantat bine
    Iar drumul e înainte și mă așteaptă pe mine.

    RăspundețiȘtergere