amintirile-flori uscate

cred ca amintirile sunt ca florile uscate.
pe unele le pui cu grijă şi intenţie la presat între paginile unei cărţi voluminoase şi peste un timp te uiţi cât de frumos s-au conservat.
pe altele nu vrei să le usuci, nu vrei să le păstrezi, vrei să le arunci.
dar ele se usucă oricum şi chiar dacă nu vrei, priveşti cum petalele se scutură, uneori repede, uneori încet, alteori greu, alteori foarte greu, deşi tu ai vrea să se scuture dintr-o dată şi să scapi. Să scapi de toate reminiscenţele posibile. Dar nu poţi.
Chiar şi când ultima petală a căzut, tulpina e încă acolo.





sursa foto: tumblr

altă toamnă

Fiecare toamnă e diferită. Pentru că și tu ești diferit.  De la o toamnă la alta vei fi crescut cu alte trei anotimpuri, și ele diferite față de cele din anul precedent. Chiar dacă ți se pare că uneori e același anotimp care se repetă din nou și din nou, tu ești altfel. Poate nu semnificativ diferit, dar mai mare, cu noi experiențe. Sper că ale tale sunt multe, sper că sunt frumoase, sper că ești mai bun ca toamna trecută. Mie mi-e dor de toamna trecută, parcă era mai blândă, mai caldă. Parcă eram mai blândă, mai caldă.  Dar frunzele sunt la fel de frumoase și acum. Și foșnetul lor sub pașii mei înainte de furtună. Și cerul întunecat la ora 4 după amiaza și stolurile de păsări pe fundalul lui. Un plumburiu delicios, satisfăcător. E frumoasă și toamna asta. Dar e altfel. 

clipocit lin de mâini în apă caldă

Stătea în cada cu apă călduță și simțea aburul atingându-i pielea din toate părțile. Oglinda era aburită. Era o liniște perfectă și umedă, pe fundalul căreia se auzea doar clipocitul lin al mâinilor ei jucându-se cu apa. Știa că nu va fi mereu așa, doar un clipocit lin. Știa că vor veni ploi, poate și furtuni. În suflet, în gând, în viață.
Dar era pregătită să ia totul pas cu pas și să se arunce în brațele noilor provocări.