margarete desculțe

ea alerga desculță prin iarba plină de margarete
eu alergam după ea strigându-i că o iubesc
ea alerga mai departe
și a trebuit să mă opresc

doar să stau pe nisipul rece și să dorm

Lasă-mă să dorm pe nisipul umezit de valurile mării. Poate vine un val mai mare și mă ia și pe mine cu el, sub marea sărată, sub fusta ei spumoasă și rece. Căci a plouat și fusta mării e mai udă ca de obicei. Și mai rece. Ca inima ta când uiți de mine, când aștepți ca tot eu să-mi amintesc, să te strig, să te chem. Eu nu uit, poate asta e diferența. Dar nu vreau să știi pentru că tu nu ești la fel. Eu nu sunt pentru tine ce ești tu pentru mine. E trist. Și e târziu. Uneori aș vrea să merg la somn știind că cineva mă iubește în felul în care numai acel cineva mă poate iubi. Până atunci e însă cale lungă câte fire de nisip sunt pe plajă. 

Hai pleacă! Vezi și tu că sunt sălbatică precum un lup singuratic în pădurea mea imaginară. Sunt greu de îmblânzit și chiar dacă pot să iubesc cu toată ființa mea, sunt prea greu de iubit. Ce mai stai deci? Pleacă! De fapt ai fost vreodată aici? Nu. Mi-am imaginat eu, atât. Unoeri îmi imaginez lucruri frumoase care nu se vor întâmpla niciodată. De multe ori, de fapt. De multe ori mă pierd în conversații imaginare și reverii. Ca acum, când ar trebui doar să stau pe nisipul rece și să dorm. 

pune totul în rulotă și hai!

Hai să împachetăm tot. Pături, ibricul de cafea, câteva bluze groase (neapărat ploverul tău verde-praz în care ești al naibii de sexy), conserve în sos tomat, batoanele mele de ciocolată(cu mentă, neapărat mentă), câteva cărți pentru mine și chitara și câteva pene pentru tine (o daa, o să tocești multe pene). Aaa și o pungă mare cu nalbe pe care să le frigem mai târziu la un foc micuț și stângaci făcut de noi. Micuț și stângaci, dar să vezi ce bun o să fie când o să te oblig să îmbraci ploverul verde-praz care e cam subțirel ce-i drept. Micuț și stângaci, dar vom fi doar noi și focul ăsta, într-un loc în care doar eu să mă pot bucura de felul în care cânți tu la chitară și să ne cuibărim unul într-altul când și cât vrem. O să oprim timpul, iubitule. O să împachetăm totul în rulotă și fugim în lume. Fără ceas. Fără telefon. Doar noi. Cu tine nu vreau să existe timp. Cu tine o să-l opresc. Și poate...poate ne întoarcem înapoi când ni se termină nalbele...ne întoarcem ca și cum n-am fi plecat niciodată. Sau și mai bine: le spunem că ne-au răpit extratereștrii. Da, așa facem!