Stele (în ochii lui)

Stele văd eu în ochii tăi, stele luminoase și negre. Păcat doar că nu am curaj să te privesc în ochi mai des. Poate dacă aș face-o, ai înțelege sentimentele mele, intensitatea focului ce arde pentru tine în ochii mei. Poate ți-ai da seama că te iubesc și cât te iubesc de mult. Poate ți-ai da seama ce pierzi, ce ignori. Dar e un mare "poate", pentru că nu am nicio certitudine legată de tine. Nu știu ce gândești despre mine sau cum apar eu în ochii tăi. Nu știu unde ești în momentul ăsta sau cu cine. Și mă cuprinde o gelozie verde ca frunzele florilor primăvara, dar știu că nu ar trebui. Cum să fii gelos când dragostea "inculpatului" nu-ți aparține, dar nici măcar privirea lui, sau un simplu zâmbet sau un cuvânt, două, trei...Oricât de frumoasă ar fi o zi și oricât de multe lucruri bune mi s-ar întâmpla, fericirea îmi e mult diminuată pentru că tu mă ignori, pentru că sunt invizibilă în ochii tăi. De ce? De ce nu poți să vezi că pentru tine aș putea să dau foc ploii? De ce nu poți să mă iubești și tu? Iar eu de ce iubesc o persoană care nici măcar nu mă vede, deși sunt mereu acolo, arzând pe dinăuntru...Dar ce rost mai are întrebarea "de ce?"...
Ochii tăi minunați sunt precum un cer negru de primăvară, stropit cu mii de stele luminoase. Tu radiezi zilnic de fericire, în timp ce fericirea mea e zilnic estompată de nepăsarea ta. Vreau să se termine. Să nu mai văd cum nu mă vezi, cum le vezi doar pe altele. Știu, crezi că nu voi fi niciodată destul pentru tine. E ok. Crezi ce vrei. Te-aș fi iubit ca nimeni altcineva și dragostea noastră ar fi ajuns până la Luceafăr, atât ar fi fost de intensă. Dar doar dragostea mea, fără a ta, rămâne terestră, săracă, dar sinceră. Din unilateralitate sentimentală nu poți crea trepte spre stele, dar măcar poți umple pagini cu sentimente.

alte scrieri găsiți aici

Dincolo de nume

Dincolo de nume, de numele tău propriu-zis, e ceva mult mai mult, un cuvânt mult mai frumos: mama. Iar mama e mult mai mult decât un cuvânt.

Pentru că mama e începutul a tot.

Pentru că mama e prima casă și cea pe care sufletește nu o vei părăsi niciodată.

Pentru că mama înseamnă cea mai sinceră și mai intensă sursă de iubire.

Pentru că mama însăși e iubire, iubire necondiționată.

Pentru că mama e înțelegere.

Mama înseamnă cuvinte pornite numai din suflet. Indiferent de natura lor, vei știi întotdeauna că sunt din suflet și sunt sincere.

Mama e precum un arc, iar tu ești săgeata. Chiar dacă nu te ajută mereu să nimerești ținta, important e că te împinge înainte, nu înapoi. Pentru că mama va vrea întotdeauna să te vadă mai bun decât ai fost ieri și îți va dori mereu binele.

Mama merită cele mai frumoase flori din lume și toate constelațiile de pe cer i le-aș aduna într-un borcan dacă aș putea și i le-aș prinde în păr, deși ea e plină de lumină și fără ele. Azi nu îi dau decât un buchet umil de cuvinte. Și mai adaug la acestea un sincer mulțumesc. Pentru viață, pentru cuvinte, pentru sentimente, pentru toate penele pe care mi le-a prins în aripi, pentru tot. 

mărțișor pentru mami

alte scrieri: aici

Bărbații cu suflet de motan

Sunt cei care au o voce adorabilă atunci când sunt răgușiți sau somnoroși, o voce la fel de odihnitoare ca torsul pisicilor.

Sunt cei care se enervează din mărunțișuri cum se enervează pisicile când se încurcă în gheme.Partea bună e că sunt simpatici când sunt bosumflați.

Sunt cei care îți răspund la mieuneli și la copilării.

Ei sunt iubitorii de pește și de lactate, sunt niște mici gurmanzi.

Sunt pescari înnăscuți și cei mai slabi croitori.

Ei cer alintări cu privirele.

Le place să lenevească lângă noi, să ne asculte, să se joace cu noi.

Sunt cei cărora le plac pisicile.

Iar bărbații care iubesc pisicile au suflete de motani.

Sunt oameni frumoși, receptivi la frumos, care știu să guste din sensibilitate și știu să toarcă sub lună când avem nevoie de torsul lor.