Privesc afară din spatele jaluzelelor și parcă tot aștept. Nu știu exact ce. Cred că vreau să ningă. În casă e așa cald, că-mi las corpul gol să-și închipuie atingerea rece a fulgilor de zăpadă. Și cum dansează ei înainte să se topească pe pielea mea, și cum întind mâinile după ei, în semn de "veniți mai repede". Probabil când în tine e un foc cauți gheață să îl stingi. Dar unele focuri se sting de la sine, altele pot rămâne mocninde, iar altele pot deveni tot mai intense. Sau poate nu vreau să sting nimic. Poate aștept fulgii ca pe niște răspunsuri la întrebările pe care nici n-ar trebui să mi le pun. Aud clar propria-mi voce spunând "Nu-ți pune întrebările alea! Nu-ți pune întrebările alea! Nu-și au rostul.." Dar întrebările câștigă uneori și așa ajung să hoinăresc într-o baltă de tristețe care putea să nu fie acolo. Și acum stau cu picoarele în balta asta și îmi doresc să vină o ninsoare din aia strașnică și să spele toate întrebările fără rost.
sursa foto: keepingmypride
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu