Stele care pier

Da, sunt stele care pier, fie că vrem noi sau nu.

Sunt stele care pier și ajung în lumi mai bune și stele care cad pur și simplu în pustiu, într-un etern vid, fad, incolor, inodor, insipid. Alteori sunt stele din doi ochi mari cele ce se sting. Sunt sclipirile de altădată înlocuite de un văl cețos, de praf. Nu praf stelar, doar praf, ca cel de pe trotuare în zilele de vară.

Mereu pier stele, în fiecare minut, în fiecare secundă. Unele dispar din priviri, altele din suflet, altele de pe cer, altele din noi- din fiecare celulă a noastră ce era cândva stelară, cosmică, acidă! Acum ce e? Ce mai e? Ce mai sunt? Ce-a mai rămas? Cine am rămas? 

Dă-mi stelele înapoi, noapte noroasă! 

Căci luna fărăp stele e singură și tristă...

Luna fără stele nu-mi poate face nici sufletul să vibreze, nici tastatura să creeze...   

mai multe articole pe această temă găsiți aici

and maybe my wings are ready...

Acel moment când reușești să fii tu în fața oamenilor,
când în sfârșit vorbești,
când în sfârșit îi lași să vadă că poți fi amuzantă,
că poți fi curajoasă,
că ești de treabă, chiar dacă ești introvert,
că ești amabilă și că știi să ajuți, să explici,
că ești tu și nu vrei să fii altcineva.
Acel moment când începi în sfârșit să te simți bine cu tine,
acel moment e de neprețuit,
e sfârșitul coconului și începutul aripilor.

gânduri vulpice

Nu ninge afară, ninge peste mine. Ninge în mine.
Mă simt ca o vulpe mică și roșiatică, zvârcolindu-se sub ropotul propriilor gânduri.
Nu mai știu ce vreau sau unde vreau să mă duc.
Unde vreau să ajung.
Ce fac eu de fapt?...
Sunt doar o vulpe mică zgribulită în scorbura ei din nucul bătrân numit "Domnul Castor".
Uneori simt cum vreau să dispar, să mă evapor.
Dar curând îmi dau seama că tot ce vreau e de fapt să fiu găsită...

plete de unicorn

Cum o fi să dansezi în plete de unicorn?
Adică să stai pur și simplu pe spatele unui unicorn gigant și să te strecori în coama lui, unde să dansezi ca înțepată de arici!
Oare unicornii se gâdilă?
Oare ar râde, sau măcar ar chicoti?
Oare apoi m-ar mai lăsa să cobor pe botul lui catifelat și să-l pup pe pleoapele semi închise?
Cât aș vrea să stau o noapte pe spatele unui unicorn gigant!
Cât îmi plac stropii ăștia de magie! fie ei și imaginari...