Nu știu multe, dar alergam după pescăruși. Ca un om fără țel care se agață de o idee. Eu mă agățam de un stol.
Alergam după pescăruși și nu știam pe care vreau să-l prind. Nici ce o sa fac cu el. Sau dacă o să-l prind de fapt.
Nisipul era umed și îmi răcorea tălpile. Urmele mele se ștergeau. Le lăsam în urmă și alergam neștiind unde, neștiind să mă întorc. Îmi plăcea și mă înspăimânta în același timp.
Să alerg după pescăruși.
sursa foto: ww.tumblr.com
