când oamenii vizitează muzee împreună și totuși separat

Încolăceala. Mâinile mele sub atingerea buzelor lui. Felul cum mă lua pe sus fără să-i pese de lumea din jur. Sclipirile din ochii noștri. Ochii noștri pierzându-se unii în ceilalți. Felul cum cream un spațiu intim, chiar și în mijlocul mulțimii. Un spațiu de nepătruns pentru cei din jur. Îmbrățișările. Mersul în muzee.

Și totuși.

La un moment dat, mersul în muzee nu a mai fost o plăcere comună. Eram doar doi oameni care au venit împreună, dar vizitează separat. La un moment dat, nu m-a mai luat în brațe, iar ochii noștri nu mai sclipeau când se priveau. La un moment dat, intimitatea s-a dizolvat în mulțime. 
Nu știu exact la care moment dat.
Știu că mi-a fost dor un timp. Dor de tot ce obișnuiam să facem când ne iubeam.



sursa brise-de-mer

un far în furtună

Ce faci când tristețea și întrebările vin în valuri iar tu ești stânca de care se sparg?
Ce face corabia când lumina farului e prea firavă în bezna nopții?
Ce faci când marea e agitată și tu ești și farul și corabia care are nevoie de lumină?

spală-mă, ploaie

Spală-mi, ploaie, suferințe, tăceri și asfințituri.
Spală-mi buzele de vechi săruturi, spală-mi inima de cuvinte.
Spală-mi vechile păcate și lasă-mă curată pentru unele noi.
Spală-mă, ploaie, de părțile trecutului care vreau să rămână trecut.
Îmbracă-mă, ploaie, în răcoarea de vară a noilor începuturi.
Ia-mă de mână și lasă-mă să mă pierd în momente, dar nu mă lăsa să mă rătăcesc.
Spală-mi, ploaie, suferințe, tăceri și asfințituri.

sursa foto https://brise-de-mer.tumblr.com/

Poți.

Poți păși visător pe nisip, sau poți păși cu teama că te vei înțepa într-o piatră ascuțită.
Poți intra bucuros în mare, sau poți intra cu teama de meduzele translucide.
Poți privi apusul cu sclipiri în ochi, sau cu teama că nu va veni un răsărit.
Poți să miroși rapace florile de liliac, sau cu tristețea că mâine se vor ofili.
Poți să iei mâna altcuiva în mâna ta cu blândețe, sau cu teama că cealaltă mână se va feri.
Poți privi un om cu iubire, sau cu teama că nu îl vei mai privi mâine.
Poți.




sursa foto https://brise-de-mer.tumblr.com/

Prea mulți pescăruși

Alergam după pescăruși. Alergam. Dar nu știam încotro alerg de fapt. Nu știam ce am să fac dacă prind unul. Nu știam ce am să fac când ei vor zbura înspre mare. Eu nu știu să înot.
Nu știu multe, dar alergam după pescăruși. Ca un om fără țel care se agață de o idee. Eu mă agățam de un stol.
Alergam după pescăruși și nu știam pe care vreau să-l prind. Nici ce o sa fac cu el. Sau dacă o să-l prind de fapt.
Nisipul era umed și îmi răcorea tălpile. Urmele mele se ștergeau. Le lăsam în urmă și alergam neștiind unde, neștiind să mă întorc. Îmi plăcea și mă înspăimânta în același timp.
 Să alerg după pescăruși.

sursa foto: ww.tumblr.com