sweet obsession

ca zahărul erai pentru gândul meu, ca un fagure dulce de miere.
ca o zi ploioasă cu multă ciocolată caldă,
ca o bibliotecă mare și plină cu cărți vechi mirosind a vanilie.
Erai mult! Erai toți fluturii care zburau și toate trilurile păsărilor.
Bubureze intrate pe fereastră.
bomboane cu mentă.
stereo hearts.
muzica mea preferată.
erai în fiecare bucățică din ceva care-mi plăcea. și toate acele lucruri încă îmi plac. aproape toate. Erai. Ai fost. Ai fost my sweet obsession. Și te-ai topit precum un cub de zahăr cu care îți asemănam uneori sufletul. Evident,m-am înșelat. Lămâile sunt o comparație mai bună.
Dar acum știu ce am de făcut. Pentru o viață sănătoasă și fără complicații evitați dragostea neîmpărtășită. Evitați de fapt toate fărâmele de iubire ce v-ar putea intra în inmă. Veți avea nevoie de succes și mult trifoi proaspăt cu noroc bun de primăvară îndepărtată!

gustul toamnei

Luna e parcă mai mare în seara asta, iar în jurul ei norii capătă o tentă alburie, himerică. Pe tufa cu trandafiri albi de lângă poartă toamna a aruncat câțiva stropi de rugină ofilită. Dar încă sunt frumoși, încă sunt văratici, chiar și fără prospețimea dimineților de iunie. Spuneam cândva, într-o noapte cu iz văratic, vorbind cu mine și cu vântul rece, blând, că mi-e frică de vara asta și iată, a trecut. Acum aș putea spune că mi-e teamă de toamnă, dar e deja aici și nu mă tem. Speram că până la toamnă voi fi cules zâmbete cât să-mi ajungă trei anotimpuri și trei nopți fără stele. Poate nu am fost atât de sagace în culegerea lor, dar am prins totuși câteva. Și nu mă voi opri. Azi, pe înserat,  mi-a făcut cu ochiul un avion, din înaltul cerului și m-am gândit la tine. Am vrut să-i fac cu mâna, dar ar fi fost în zadar. Sunt încă mică, sunt încă pe pământ, iar tu ai crescut atât de mult și continui să crești ca-n basme de repede și de frumoasă. 

Eu mă mai plimb cu capul prin nori uneori, ca să văd dragonii de apă înghețată luptându-se, dar revin pe pământ. Poate dacă aveam o girafă zăboveam mai mult cu capul în nori, dar vecinii mei au făcut-o deja tocană până la ora asta. Nu mi-e frică de toamnă, nu-mi mai e frică de nimic, fiindcă azi m-am jucat în iarba tunsă cu mașina de ras și a fost frumos. Iar murele mâncate au fost zemoase în totalitatea bobițelor albăstrii. 

Pete maronii pe petalele trandafirului alb.

Frig. Vânt intrând rapace prin cămașa subțire, până-n oase și-n gând. Gândul la tine.

Mure. Lună plină înveșmântată-n străveziu și diafan halou. 

Minge colorată în iarba cosită.

Zâmbet de copil. Râsete. Chicoteli. 

Cât de frumoși pot fi copiii!

Cât de frumoasă poate fi toamnă dacă privim lucrurile mici!

Promit să rămân pe pământ, să privesc luna și norii de aici, cu capul pe umeri, acolo unde trebuie să fie. Dacă mi se va face dor de ducă sau de lună, o să scriu o scrisoare cu salutările de rigoare și pentru stele și-am să-mi rog dragonul să o livreze. Eu rămân pe pământ, m-am ancorat bine de data asta.

sursa foto: salome

electric soul

It rained today. 

Big, translucid tears felt fastly from the depths of the sky. "Who might be crying there?" I was wondering while I was standing there, with all those rain drops falling on me. I don't have an answer yet. Maybe someday, somehow, I will find it. Till then, I will stand in the rain more often. It felt wet and cold, but somehow it felt good. Like a silent conversation with Mother Nature. But I am still soo little, soo young, with soo many things to learn. And dancing in the rain is one of them, There were no thunders, but there was an electricity in the air and I wished it to come from my soul, but the electricity was in the rain, not in me, not in my veins. I want to dance in the rain, in the rythm of the falling raindrops . I just want to go wild for a minute and simply dance like there is nobody watching, like it's my last chance to dance, to smell the rain and to breathe your unspoken words. Maybe  I don't know much about myself, but I know that I am young, that I have a wild soul and that I want to dance in the rain al least once in this life.