cafea

Vreau să-ți fac cafea la un foc mare, din lemne de stejar. Să-ți fac cafea în mijlocul pădurii, într-un ibric micuț din inox. Să ne uităm amândoi înfrigurați cum fierbe, apoi s-o bem la semiîntunericul orei 9 din august. Un august care nu mai vine, un august care se lasă așteptat.

Vreau doar să-ți fac cafea și tu să mă ții în brațe. Dar cer întotdeauna prea mult. 

țâșnesc din mine maci roșii ca sângele proaspăt

Din mine tâșneau maci roșii ca sângele proaspăt. Cu tulpini fragile ca venele mele verzui pe sub pielea ușor bronzată. Voiam să te strig, să-ți zic că prin mine cresc maci și că te las să te droghezi cu ei. Dar ai plecat înainte să apuc să-ți zic vreun cuvânt. Ai plecat fără să privești înapoi, fără să-mi spui dacă vom fi vreodată ceva. Dar e mai bine așa. Macii mei nu sunt pentru străini ca tine. Macii mei tâșnesc prin brațe și prin piept și se coc, așteptându-l pe cel care o să mă iubească.

copii sălbatici

Vreau să-mi înfig unghiile adânc în pielea ta, cât mai adânc. Să simt sângele pulsând, pe cale să țâșnească prin piele sub unghiile mele. Si pe tine să te aud gemând de durere. Iar eu, iubitule, eu aș geme de plăcere sub greutatea corpului tău cald, apoi deasupra lui și în toate colțurile camerei tale. Până când am rămâne fără aer și fără căldură în corp și am fi forțați să ne oprim. Apoi am zace pe covor ca două sloiuri neînsuflețite de gheață, până ne-am topi unul într-altul și am începe din nou să ne iubim ca doi copii sălbatici, ca doi pui de panteră.